1 Bărbații lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare față de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupți împotriva lui Madian?“ Și au avut o mare ceartă cu el.
2 Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lîngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim de cît culesul întregei vii a lui Abiezer?“
3 În mînile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?“ Dupăce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.
4 Ghedeon a ajuns la Iordan, și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni cari erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș.
5 El a zis celor din Sucot: „Dați, vă rog, cîteva pîni poporului care mă însoțește, căci sînt obosiți, și sînt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.“
6 Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mîna lui Zebah și Țalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oștirii tale?“
7 Și Ghedeon a zis: „Ei bine! dupăce Domnul va da în mînile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie și cu mărăcini.“