1 Şi s-a întâmplat după aceasta, că Absalom, fiul lui David avea o soră frumoasă, al cărei nume era Tamar; şi Amnon, fiul lui David, o iubea.
2 Şi Amnon era atât de chinuit, încât a căzut bolnav după sora sa, Tamar, pentru că era fecioară şi lui Amnon i se părea greu să îi facă ceva.
3 Dar Amnon avea un prieten, al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David; Şi Ionadab era un om foarte viclean.
4 Şi el i-a spus: Fiind fiul împăratului de ce eşti tu tot mai slab, din zi în zi? Refuzi să îmi spui? Şi Amnon i-a spus: O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu, Absalom.
5 Şi Ionadab i-a spus: Culcă-te în patul tău şi fă-te bolnav; şi când tatăl tău vine să te vadă, spune-i: Te rog, să vină sora mea Tamar şi să îmi dea mâncare şi să pregătească mâncarea înaintea ochilor mei, ca să o văd şi să mănânc din mâna ei.
6 Astfel Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav; şi când împăratul a venit să îl vadă, Amnon a spus împăratului: Te rog, să vină Tamar, sora mea, şi să îmi facă două turte înaintea ochilor mei, ca să mănânc din mâna ei.
7 Atunci David a trimis acasă la Tamar, spunând: Du-te acum la casa fratelui tău, Amnon, şi pregăteşte-i mâncare.
8 Astfel Tamar a mers la casa fratelui ei, Amnon; şi el era culcat. Şi ea a luat făină şi a frământat-o şi a pregătit turte înaintea ochilor lui şi a copt turtele.
9 Şi a luat o tigaie şi le-a turnat înaintea lui; dar el a refuzat să mănânce. Şi Amnon a spus: Să iasă toţi bărbaţii de la mine. Şi au ieşit, fiecare bărbat de la el.
10 Şi Amnon i-a spus lui Tamar: Adu mâncarea în cameră, ca să mănânc din mâna ta. Şi Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus în cameră, la Amnon, fratele ei.
11 Şi după ce i le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a spus: Vino să te culci cu mine, sora mea.
12 Dar ea i-a răspuns: Nu, fratele meu, nu mă forţa, pentru că un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel, nu face această prostie.
13 Şi eu, încotro voi face să plece ruşinea mea? Şi cât despre tine, tu vei fi ca unul dintre proşti în Israel. De aceea acum, te rog, vorbeşte împăratului, pentru că nu mă va opri de la tine.
14 Totuşi el a refuzat să dea ascultare vocii ei; şi, fiind mai tare decât ea, a forţat-o şi s-a culcat cu ea.
15 Apoi, Amnon a urât-o foarte mult; astfel încât ura cu care a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care o iubise. Şi Amnon i-a spus: Ridică-te, pleacă.
16 Iar ea i-a spus: Cât despre acest lucru, acest rău de a mă alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut. Dar el a refuzat să îi dea ascultare.
17 Atunci el a chemat pe servitorul său care îi servea şi a spus: Scoate acum afară pe această femeie de la mine şi încuie uşa după ea.
18 Şi ea purta o haină pestriţă, pentru că în asemenea robe erau îmbrăcate fiicele fecioare ale împăratului. Atunci servitorul lui a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.
19 Şi Tamar şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă care era pe ea şi şi-a pus mâna pe cap şi a plecat, plângând.
20 Şi Absalom, fratele ei, i-a spus: A fost Amnon, fratele tău, cu tine? Dar acum linişteşte-te, sora mea; el este fratele tău; nu lua aminte la acest lucru. Astfel Tamar a rămas părăsită în casa fratelui ei, Absalom.
21 Dar când împăratul David a auzit de toate aceste lucruri, s-a înfuriat foarte tare.
22 Şi Absalom nu vorbea fratelui său, Amnon, nici rău nici bine, pentru că Absalom îl ura pe Amnon, pentru că o forţase pe Tamar, sora lui.
23 Şi s-a întâmplat după doi ani întregi, că Absalom avea tunzători de oi în Baal-Haţor, care este lângă Efraim; şi Absalom a invitat pe toţi fiii împăratului.
24 Şi Absalom a venit la împărat şi a spus: Iată acum, servitorul tău are tunzători de oi; să meargă, te implor, împăratul şi servitorii săi cu servitorul tău.
25 Şi împăratul i-a spus lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toţi acum, ca nu cumva să îţi fim povară. Dar el a insistat asupra lui; totuşi a refuzat să meargă dar l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom a spus: Dacă nu, te rog, lasă pe fratele meu Amnon să meargă cu noi. Şi împăratul i-a spus: De ce să meargă el cu tine?
27 Dar Absalom a insistat asupra lui, încât l-a lăsat pe Amnon şi pe toţi fiii împăratului să meargă cu el.
28 Acum, Absalom poruncise servitorilor săi, spunând: Fiţi atenţi, când inima lui Amnon este veselă cu vin şi când vă spun: Loviţi pe Amnon; atunci omorâţi-l, nu vă temeţi; nu v-am poruncit eu? Fiţi curajoşi şi fiţi viteji.
29 Şi servitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon precum le poruncise Absalom. Atunci toţi fiii împăratului s-au ridicat şi fiecare s-a urcat pe catârul său şi au fugit.
30 Şi s-a întâmplat, în timp ce ei erau încă pe cale, că veştile au ajuns la David, spunând: Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi nu a rămas niciunul dintre ei.
31 Atunci împăratul s-a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s-a întins pe pământ; şi toţi servitorii săi au stat împrejur cu hainele sfâşiate.
32 Şi Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a răspuns şi a zis: Să nu zică domnul meu că i-au ucis pe toţi tinerii, pe fiii împăratului, pentru că numai Amnon este mort; fiindcă după rânduiala lui Absalom aceasta a fost hotărâtă din ziua în care el a forţat-o pe Tamar, sora lui.
33 De aceea acum, să nu pună domnul meu, împăratul, lucrul acesta la inima lui, zicând că toţi fiii împăratului sunt morţi, pentru că numai Amnon este mort.
34 Dar Absalom a fugit. Şi tânărul care era de gardă şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, venea mult popor pe calea din spatele lui, pe coasta dealului.
35 Şi Ionadab a spus împăratului: Iată, fiii împăratului vin; precum servitorul tău a spus, aşa este.
36 Şi s-a întâmplat, imediat ce a terminat de vorbit, că, iată, fiii împăratului au venit şi şi-au înălţat vocea şi au plâns; şi împăratul de asemenea şi toţi servitorii săi au plâns foarte tare.
37 Dar Absalom a fugit şi a mers la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea zilnic pe fiul său.
38 Astfel Absalom a fugit şi a mers la Gheşur şi a stat acolo trei ani.
39 Şi sufletul împăratului David tânjea să meargă la Absalom, pentru că era mângâiat referitor la Amnon, văzând că era mort.