1 Acum Ioab, fiul Ţeruiei, a priceput că inima împăratului tânjea după Absalom.
2 Şi Ioab a trimis la Tecoa şi a adus de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a spus: Te rog, prefă-te că jeleşti şi îmbracă acum haine de jelire şi nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care mult timp a jelit după cel mort;
3 Şi intră la împărat şi vorbeşte-i în acest fel. Şi Ioab a pus cuvintele în gura ei.
4 Şi după ce femeia din Tecoa a vorbit împăratului, a căzut cu faţa la pământ şi s-a prosternat şi a spus: Ajută-mă, împărate.
5 Şi împăratul i-a spus: Ce îţi este? Iar ea a răspuns: Eu sunt cu adevărat o femeie văduvă şi soţul meu este mort.
6 Şi roaba ta avea doi fii şi cei doi s-au luptat la câmp şi nu era nimeni să îi despartă şi unul a lovit pe celălalt şi l-a ucis.
7 Şi, iată, întreaga familie s-a ridicat împotriva roabei tale şi au spus: Predă-l pe cel care l-a lovit pe fratele său, ca să îl ucidem, pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis şi îl vom nimici şi pe moştenitor; şi astfel ei vor stinge cărbunele care a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume nici rămăşiţă pe pământ.
8 Şi împăratul a spus femeii: Du-te acasă şi voi da poruncă referitor la tine.
9 Şi femeia din Tecoa a spus împăratului: Domnul meu, împărate, nelegiuirea fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu; şi împăratul şi tronul său să fie nevinovaţi.
10 Şi împăratul a spus: Oricine îţi spune ceva, adu-l la mine şi nu te va mai atinge.
11 Atunci ea a spus: Te rog, să îşi amintească împăratul de Domnul Dumnezeul tău, că să nu permiţi răzbunătorilor sângelui să mai mărească prăpădul, ca nu cumva să nimicească pe fiul meu. Iar el a spus: Precum Domnul trăieşte, nu va cădea un singur fir de păr al fiului tău la pământ.
12 Atunci femeia a spus: Să vorbească roaba ta, te rog, un cuvânt către domnul meu împăratul. Şi el a spus: Spune.
13 Şi femeia a spus: Pentru ce atunci ai gândit un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că împăratul spune acest cuvânt ca unul care este vinovat, în aceea că împăratul nu aduce din nou acasă pe cel alungat al lui.
14 Pentru că noi trebuie să murim şi suntem ca apa vărsată pe pământ, care nu mai poate fi adunată; nici Dumnezeu nu se uită la vreo persoană; totuşi plănuieşte mijloace, încât cel alungat al său să nu fie scos de la el.
15 Acum de aceea, dacă am venit să vorbesc acest lucru domnului meu împăratul, este pentru că poporul m-a înfricoşat; şi roaba ta a spus: Voi vorbi acum împăratului; poate că împăratul va împlini cererea roabei sale.
16 Pentru că împăratul va asculta, pentru a elibera pe roaba sa din mâna omului care voieşte să mă nimicească pe mine împreună cu fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu.
17 Atunci roaba ta a spus: Cuvântul domnului meu, împăratul, va fi acum mângâietor; precum un înger al lui Dumnezeu, aşa este domnul meu, împăratul, discernând binele şi răul; de aceea Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.
18 Atunci împăratul a răspuns şi a zis femeii: Nu îmi ascunde, te rog, lucrul despre care te voi întreba. Şi femeia a spus: Să vorbească acum domnul meu împăratul.
19 Şi împăratul a spus: Nu este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Şi femeia a răspuns şi a zis: Precum sufletul tău trăieşte, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate întoarce la dreapta sau la stânga de la toate câte a spus domnul meu împăratul, pentru că servitorul tău, Ioab, el mi-a cerut şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale;
20 Pentru a da această formă cuvântării a făcut servitorul tău Ioab acest lucru; şi domnul meu este înţelept, conform înţelepciunii unui înger al lui Dumnezeu, pentru a şti toate lucrurile care sunt pe pământ.
21 Şi împăratul i-a spus lui Ioab: Iată acum, am făcut acest lucru; du-te de aceea, adu înapoi pe tânărul Absalom.
22 Şi Ioab a căzut cu faţa la pământ şi s-a plecat şi a mulţumit împăratului; şi Ioab a spus: Astăzi servitorul tău cunoaşte că am găsit favoare înaintea ochilor tăi, domnul meu, împărate, în aceea că împăratul a împlinit cererea servitorului său.
23 Astfel Ioab s-a ridicat şi a mers la Gheşur şi l-a adus pe Absalom la Ierusalim.
24 Şi împăratul a spus: Să se întoarcă acasă la el şi să nu îmi vadă faţa. Astfel Absalom s-a întors acasă şi nu a văzut faţa împăratului.
25 Dar în tot Israelul nu era nimeni atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseţea lui; din talpa piciorului său chiar până în creştetul capului său nu era niciun cusur în el.
26 Şi când îşi tundea capul, (fiindcă îl tundea la fiecare sfârşit de an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl tundea) el cântărea părul capului său la două sute de şekeli după greutatea împăratului.
27 Şi lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, al cărei nume era Tamar; ea era o femeie cu o înfăţişare frumoasă.
28 Astfel Absalom a locuit doi ani întregi în Ierusalim şi nu a văzut faţa împăratului.
29 De aceea Absalom a trimis după Ioab, pentru a-l trimite la împărat; dar el a refuzat să vină la el; şi când a trimis din nou, a doua oară, el a refuzat să vină.
30 De aceea Absalom a spus servitorilor săi: Vedeţi, câmpul lui Ioab este aproape de al meu şi are orz acolo; mergeţi şi daţi-i foc. Şi servitorii lui Absalom au dat foc câmpului.
31 Atunci Ioab s-a ridicat şi a venit la Absalom acasă şi i-a spus: Pentru ce au dat foc servitorii tăi câmpului meu?
32 Şi Absalom i-a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine, spunând: Vino aici, ca să te trimit la împărat, pentru a spune: Pentru ce am venit din Gheşur? Ar fi fost bine pentru mine să fi fost tot acolo; de aceea acum, lasă-mă să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă ucidă.
33 Şi Ioab a venit la împărat şi i-a spus. Şi după ce împăratul l-a chemat pe Absalom, el a venit la împărat şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea împăratului; şi împăratul l-a sărutat pe Absalom.