1 Atunci au venit toate triburile lui Israel la David la Hebron şi au vorbit, spunând: Iată, noi suntem osul tău şi carnea ta.
2 Şi odinioară, când Saul era împărat peste noi, tu erai cel care conduceai afară şi aduceai înăuntru pe Israel; şi Domnul ţi-a spus: Tu vei fi paşte pe poporul meu Israel şi tu vei fi o căpetenie peste Israel.
3 Astfel, toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat la Hebron; şi împăratul David a făcut alianţă cu ei în Hebron înaintea Domnului; şi l-au uns pe David împărat peste Israel.
4 David era în vârstă de treizeci de ani când a început să domnească şi el a domnit patruzeci de ani.
5 În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni; şi în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.
6 Şi împăratul şi oamenii săi au mers la Ierusalim la iebusiţi, locuitorii ţării, care vorbiseră lui David, spunând: Dacă nu îndepărtezi pe orbi şi pe şchiopi, tu nu vei intra aici; gândind: David nu poate intra aici.
7 Totuşi David a luat întăritura Sionului; aceeaşi este cetatea lui David.
8 Şi David a spus în acea zi: Oricine se urcă la apeduct şi loveşte pe iebusiţi şi pe şchiopi şi pe orbi, care sunt urâţi de sufletul lui David, el va fi mai marele şi căpetenie. De aceea ei au spus: Orbul şi şchiopul nu vor intra în casă.
9 Astfel David a locuit în fortăreaţă şi a numit-o cetatea lui David. Şi David a zidit de jur împrejur de la Milo şi spre interior.
10 Şi David a mers înainte şi a devenit mare şi Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el.
11 Şi Hiram, împăratul Tirului, a trimis mesageri la David şi cedri şi tâmplari şi pietrari; şi ei i-au clădit lui David o casă.
12 Şi David a priceput că Domnul îl întemeiase împărat peste Israel şi că înălţase împărăţia sa de dragul poporului său Israel.
13 Şi David şi-a luat mai multe concubine şi soţii din Ierusalim, după ce a venit de la Hebron; şi i s-au mai născut încă fii şi fiice lui David.
14 Şi acestea sunt numele celor care i s-au născut în Ierusalim: Şamua şi Şobab şi Natan şi Solomon,
15 Şi Ibhar şi Elişua şi Nefeg şi Iafia,
16 Şi Elişama şi Eliada şi Elifelet.
17 Dar când filistenii au auzit că îl unseseră pe David împărat peste Israel, toţi filistenii au urcat să îl caute pe David; şi David a auzit despre aceasta şi a coborât la fortăreaţă.
18 Filistenii de asemenea au venit şi s-au răspândit în Valea Refaim.
19 Şi David a întrebat pe Domnul, spunând: Să mă urc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea? Şi Domnul i-a spus lui David: Urcă-te, pentru că voi da fără îndoială pe filisteni în mâna ta.
20 Şi David a venit la Baal-Peraţim şi David i-a lovit acolo şi a spus: Domnul a izbucnit peste duşmanii mei înaintea mea, ca spărtura apelor. De aceea a pus acelui loc numele Baal-Peraţim.
21 Şi acolo şi-au lăsat idolii lor şi David şi oamenii săi i-au ars.
22 Şi filistenii s-au urcat din nou şi s-au răspândit în Valea Refaim.
23 Şi când David a întrebat pe Domnul, el a spus: Să nu te urci; ci înconjoară-i prin spate şi să mergi asupra lor înaintea duzilor.
24 Şi să fie astfel, când auzi un sunet de umblet în vârfurile duzilor, grăbeşte-te, atunci să te mişti; fiindcă atunci Domnul va merge înaintea ta, ca să lovească oştirea filistenilor.
25 Şi David a făcut astfel, precum Domnul îi poruncise; şi a lovit pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.