1 Acum, s-a întâmplat după moartea lui Saul, după ce David s-a întors de la măcelul amaleciţilor şi David locuise două zile în Ţiclag;
2 S-a întâmplat chiar a treia zi, că, iată, un om a ieşit din tabără de la Saul cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe capul său; şi a fost astfel, că după ce a venit la David, a căzut la pământ şi s-a prosternat.
3 Şi David i-a spus: De unde vii? Iar el i-a spus: Din tabăra lui Israel am scăpat.
4 Şi David i-a zis: Ce s-a întâmplat? Spune-mi, te rog. Şi el a răspuns că poporul a fugit de la bătălie şi mulţi din popor au căzut de asemenea şi au murit; şi Saul şi Ionatan, fiul său, au murit şi ei.
5 Şi David a spus tânărului care îi spusese aceste lucruri: Cum ştii tu că Saul şi Ionatan, fiul său, sunt morţi?
6 Şi tânărul care îi spusese a zis: Cum treceam din întâmplare pe muntele Ghilboa, iată, Saul se rezema pe suliţa sa; şi, iată, care şi călăreţi îl urmăreau necontenit.
7 Şi când s-a uitat înapoia lui, m-a văzut şi m-a chemat. Şi eu am răspuns: Iată-mă.
8 Şi mi-a spus: Cine eşti? Iar eu i-am zis: Sunt amalecit.
9 El mi-a spus din nou: Stai în picioare, te rog, asupra mea şi ucide-mă, pentru că m-a cuprins chinul, deoarece viaţa mea este încă întreagă în mine.
10 Astfel că am stat asupra lui şi l-am ucis, pentru că eram sigur că nu ar fi trăit după cădere; şi am luat coroana care era pe capul lui şi brăţara care era pe braţul lui şi le-am adus aici domnului meu.
11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a rupt; şi tot astfel toţi bărbaţii care erau cu el;
12 Şi au jelit şi au plâns şi au postit până seara, pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său, şi pentru poporul Domnului şi pentru casa lui Israel, deoarece căzuseră prin sabie.
13 Şi David a spus tânărului care îi spusese aceste lucruri: De unde eşti? Iar el a răspuns: Sunt fiul unui străin, un amalecit.
14 Şi David i-a spus: Cum nu te-ai temut să îţi întinzi mâna să nimiceşti pe unsul Domnului?
15 Şi David a chemat pe unul dintre tineri şi a spus: Du-te aproape şi aruncă-te asupra lui. Şi l-a lovit încât el a murit.
16 Şi David i-a spus: Sângele tău fie asupra capului tău, pentru că gura ta a mărturisit împotriva ta, spunând: Am ucis pe unsul Domnului.
17 Şi David a plâns cu această plângere pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său;
18 (De asemenea le-a cerut să înveţe pe copiii lui Iuda folosirea arcului; iată, aceasta este scrisă în cartea lui Iaşar.)
19 Frumuseţea lui Israel este ucisă pe înălţimile tale; cum au căzut cei puternici!
20 Nu spuneţi în Gat, nu vestiţi pe străzile din Ascalon; ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva fiicele celor necircumcişi să triumfe.
21 Voi munţi din Ghilboa, să nu fie rouă, nici să nu fie ploaie peste voi, nici câmpuri de ofrande, pentru că acolo scutul celor puternici este aruncat cu nemernicie, scutul lui Saul, ca şi cum nu ar fi fost uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi, de la grăsimea celor puternici, arcul lui Ionatan nu se întorcea înapoi şi sabia lui Saul nu se întorcea goală.
23 Saul şi Ionatan erau de iubit şi plăcuţi în vieţile lor şi în moartea lor nu au fost despărţiţi; erau mai iuţi decât acvilele, erau mai tari decât leii.
24 Voi fiice ale lui Israel, plângeţi pe Saul, care v-a îmbrăcat în purpură, cu desfătări, care a pus ornamente de aur pe hainele voastre.
25 Cum sunt căzuţi cei puternici în mijlocul bătăliei! O, Ionatan, tu ai fost ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt tulburat pentru tine, fratele meu Ionatan; foarte plăcut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine, întrecând iubirea femeilor.
27 Cum au căzut cei puternici şi armele de război au pierit!