1 Atunci a fost o foamete în zilele lui David, trei ani, an după an; şi David a întrebat pe Domnul şi Domnul a răspuns: Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă, fiindcă i-a ucis pe gabaoniţi.
2 Şi împăratul i-a chemat pe gabaoniţi şi le-a spus; (acum, gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci din rămăşiţa amoriţilor; şi copiii lui Israel le juraseră; dar Saul a căutat să îi ucidă în zelul său pentru copiii lui Israel şi Iuda.)
3 De aceea David a spus gabaoniţilor: Ce să fac pentru voi? Şi cu ce să fac ispăşirea, ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?
4 Şi gabaoniţii i-au spus: Nu avem nevoie nici de argint nici de aur de la Saul sau de la casa lui, nici să omori pentru noi vreun om din Israel. Iar el a spus: Ceea ce veţi spune, aceea voi face pentru voi.
5 Şi ei au răspuns împăratului: Omul care ne-a mistuit şi a plănuit împotriva noastră ca să fim nimiciţi de a mai rămâne în vreunul din ţinuturile lui Israel,
6 Să ne fie daţi şapte bărbaţi dintre fiii lui şi îi vom spânzura înaintea Domnului la Ghibea lui Saul, pe care Domnul l-a ales. Şi împăratul a spus: Îi voi da.
7 Dar împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul Domnului care era între ei, între David şi Ionatan, fiul lui Saul.
8 Dar împăratul a luat pe cei doi fii ai lui Riţpa, fiica lui Aia, pe care ea îi născuse lui Saul, pe Armoni şi pe Mefiboşet şi pe cei cinci fii ai lui Mical, fiica lui Saul, pe care ea îi crescuse pentru Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul.
9 Şi el i-a dat în mâinile gabaoniţilor şi ei i-au spânzurat pe deal înaintea Domnului; şi au căzut toţi cei şapte împreună şi au fost daţi la moarte în zilele secerişului, în primele zile, la începutul secerişului orzului.
10 Şi Riţpa, fiica lui Aia, a luat pânză de sac şi şi-a întins-o pe stâncă, de la începutul secerişului până când apă a picurat peste ei din cer şi nu a lăsat nici păsărilor cerului să se aşeze pe ei ziua, nici fiarelor câmpului noaptea.
11 Şi i s-a spus lui David ce făcuse Riţpa, fiica lui Aia, concubina lui Saul.
12 Şi David a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său, de la oamenii din Iabes-Galaad, care le furaseră din piaţa Bet-Şanului, unde filistenii îi spânzuraseră, când filistenii îl uciseseră pe Saul la Ghilboa;
13 Şi a adus de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său; şi au adunat oasele celor care fuseseră spânzuraţi.
14 Şi oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul său, le-au îngropat la Ţela, în ţara lui Beniamin, în mormântul lui Chiş, tatăl său; şi au împlinit tot ce împăratul poruncise. Şi după aceasta, Dumnezeu a fost implorat pentru ţară.
15 Mai mult, filistenii au avut din nou război cu Israel; şi David a coborât, el şi servitorii lui şi au luptat împotriva filistenilor; şi David a obosit.
16 Şi Işbi-Benob, care era dintre fiii uriaşului, greutatea suliţei lui era de trei sute de şekeli de aramă în greutate, el fiind încins cu o sabie nouă), s-a gândit să îl ucidă pe David.
17 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, l-a ajutat şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat, spunând: Să nu mai ieşi cu noi la bătălie, ca să nu stingi lumina lui Israel.
18 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că a fost din nou o bătălie cu filistenii la Gob; atunci Sibecai huşatitul l-a ucis pe Saf, care era dintre fiii uriaşului.
19 Şi a fost din nou o bătălie la Gob cu filistenii, unde Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, un betleemit, l-a ucis pe fratele lui Goliat ghititul, mânerul suliţei acestuia fiind ca bârna unui ţesător.
20 Şi a fost încă o bătălie la Gat, unde era un om de o statură foarte mare, care avea la fiecare mână şase degete şi la picioare şase degete, douăzeci şi patru la număr; şi el de asemenea i se născuse uriaşului.
21 Şi când el a sfidat pe Israel, Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis.
22 Aceştia patru i-au fost născuţi uriaşului la Gat, şi au căzut prin mâna lui David şi prin mâna servitorilor săi.