22 Şi Absalom nu vorbea fratelui său, Amnon, nici rău nici bine, pentru că Absalom îl ura pe Amnon, pentru că o forţase pe Tamar, sora lui.
23 Şi s-a întâmplat după doi ani întregi, că Absalom avea tunzători de oi în Baal-Haţor, care este lângă Efraim; şi Absalom a invitat pe toţi fiii împăratului.
24 Şi Absalom a venit la împărat şi a spus: Iată acum, servitorul tău are tunzători de oi; să meargă, te implor, împăratul şi servitorii săi cu servitorul tău.
25 Şi împăratul i-a spus lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toţi acum, ca nu cumva să îţi fim povară. Dar el a insistat asupra lui; totuşi a refuzat să meargă dar l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom a spus: Dacă nu, te rog, lasă pe fratele meu Amnon să meargă cu noi. Şi împăratul i-a spus: De ce să meargă el cu tine?
27 Dar Absalom a insistat asupra lui, încât l-a lăsat pe Amnon şi pe toţi fiii împăratului să meargă cu el.
28 Acum, Absalom poruncise servitorilor săi, spunând: Fiţi atenţi, când inima lui Amnon este veselă cu vin şi când vă spun: Loviţi pe Amnon; atunci omorâţi-l, nu vă temeţi; nu v-am poruncit eu? Fiţi curajoşi şi fiţi viteji.