1 Acum Ioab, fiul Ţeruiei, a priceput că inima împăratului tânjea după Absalom.
2 Şi Ioab a trimis la Tecoa şi a adus de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a spus: Te rog, prefă-te că jeleşti şi îmbracă acum haine de jelire şi nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care mult timp a jelit după cel mort;
3 Şi intră la împărat şi vorbeşte-i în acest fel. Şi Ioab a pus cuvintele în gura ei.
4 Şi după ce femeia din Tecoa a vorbit împăratului, a căzut cu faţa la pământ şi s-a prosternat şi a spus: Ajută-mă, împărate.
5 Şi împăratul i-a spus: Ce îţi este? Iar ea a răspuns: Eu sunt cu adevărat o femeie văduvă şi soţul meu este mort.
6 Şi roaba ta avea doi fii şi cei doi s-au luptat la câmp şi nu era nimeni să îi despartă şi unul a lovit pe celălalt şi l-a ucis.
7 Şi, iată, întreaga familie s-a ridicat împotriva roabei tale şi au spus: Predă-l pe cel care l-a lovit pe fratele său, ca să îl ucidem, pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis şi îl vom nimici şi pe moştenitor; şi astfel ei vor stinge cărbunele care a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume nici rămăşiţă pe pământ.