13 Şi femeia a spus: Pentru ce atunci ai gândit un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că împăratul spune acest cuvânt ca unul care este vinovat, în aceea că împăratul nu aduce din nou acasă pe cel alungat al lui.
14 Pentru că noi trebuie să murim şi suntem ca apa vărsată pe pământ, care nu mai poate fi adunată; nici Dumnezeu nu se uită la vreo persoană; totuşi plănuieşte mijloace, încât cel alungat al său să nu fie scos de la el.
15 Acum de aceea, dacă am venit să vorbesc acest lucru domnului meu împăratul, este pentru că poporul m-a înfricoşat; şi roaba ta a spus: Voi vorbi acum împăratului; poate că împăratul va împlini cererea roabei sale.
16 Pentru că împăratul va asculta, pentru a elibera pe roaba sa din mâna omului care voieşte să mă nimicească pe mine împreună cu fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu.
17 Atunci roaba ta a spus: Cuvântul domnului meu, împăratul, va fi acum mângâietor; precum un înger al lui Dumnezeu, aşa este domnul meu, împăratul, discernând binele şi răul; de aceea Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.
18 Atunci împăratul a răspuns şi a zis femeii: Nu îmi ascunde, te rog, lucrul despre care te voi întreba. Şi femeia a spus: Să vorbească acum domnul meu împăratul.
19 Şi împăratul a spus: Nu este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Şi femeia a răspuns şi a zis: Precum sufletul tău trăieşte, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate întoarce la dreapta sau la stânga de la toate câte a spus domnul meu împăratul, pentru că servitorul tău, Ioab, el mi-a cerut şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale;