6 Şi roaba ta avea doi fii şi cei doi s-au luptat la câmp şi nu era nimeni să îi despartă şi unul a lovit pe celălalt şi l-a ucis.
7 Şi, iată, întreaga familie s-a ridicat împotriva roabei tale şi au spus: Predă-l pe cel care l-a lovit pe fratele său, ca să îl ucidem, pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis şi îl vom nimici şi pe moştenitor; şi astfel ei vor stinge cărbunele care a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume nici rămăşiţă pe pământ.
8 Şi împăratul a spus femeii: Du-te acasă şi voi da poruncă referitor la tine.
9 Şi femeia din Tecoa a spus împăratului: Domnul meu, împărate, nelegiuirea fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu; şi împăratul şi tronul său să fie nevinovaţi.
10 Şi împăratul a spus: Oricine îţi spune ceva, adu-l la mine şi nu te va mai atinge.
11 Atunci ea a spus: Te rog, să îşi amintească împăratul de Domnul Dumnezeul tău, că să nu permiţi răzbunătorilor sângelui să mai mărească prăpădul, ca nu cumva să nimicească pe fiul meu. Iar el a spus: Precum Domnul trăieşte, nu va cădea un singur fir de păr al fiului tău la pământ.
12 Atunci femeia a spus: Să vorbească roaba ta, te rog, un cuvânt către domnul meu împăratul. Şi el a spus: Spune.