8 Şi împăratul a spus femeii: Du-te acasă şi voi da poruncă referitor la tine.
9 Şi femeia din Tecoa a spus împăratului: Domnul meu, împărate, nelegiuirea fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu; şi împăratul şi tronul său să fie nevinovaţi.
10 Şi împăratul a spus: Oricine îţi spune ceva, adu-l la mine şi nu te va mai atinge.
11 Atunci ea a spus: Te rog, să îşi amintească împăratul de Domnul Dumnezeul tău, că să nu permiţi răzbunătorilor sângelui să mai mărească prăpădul, ca nu cumva să nimicească pe fiul meu. Iar el a spus: Precum Domnul trăieşte, nu va cădea un singur fir de păr al fiului tău la pământ.
12 Atunci femeia a spus: Să vorbească roaba ta, te rog, un cuvânt către domnul meu împăratul. Şi el a spus: Spune.
13 Şi femeia a spus: Pentru ce atunci ai gândit un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că împăratul spune acest cuvânt ca unul care este vinovat, în aceea că împăratul nu aduce din nou acasă pe cel alungat al lui.
14 Pentru că noi trebuie să murim şi suntem ca apa vărsată pe pământ, care nu mai poate fi adunată; nici Dumnezeu nu se uită la vreo persoană; totuşi plănuieşte mijloace, încât cel alungat al său să nu fie scos de la el.