1 Şi s-a întâmplat după aceasta, că Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni să alerge înaintea lui.
2 Şi Absalom se scula devreme şi stătea în picioare lângă calea porţii; şi a fost astfel, dacă vreun om care avea o neînţelegere venea la împărat pentru judecată, atunci Absalom îl chema şi îi spunea: Din ce cetate eşti tu? Şi el zicea: Servitorul tău este din unul din triburile lui Israel.
3 Şi Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune şi drepte, dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.
4 Absalom mai spunea: O, de aş fi rânduit judecător în ţară, ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine şi să îi fac dreptate!
5 Şi a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el să i se plece, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi îl săruta.
6 Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaţilor lui Israel.
7 Şi s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus împăratului: Te rog, lasă-mă să merg şi să îmi împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o Domnului, la Hebron.