3 Şi Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune şi drepte, dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.
4 Absalom mai spunea: O, de aş fi rânduit judecător în ţară, ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine şi să îi fac dreptate!
5 Şi a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el să i se plece, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi îl săruta.
6 Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaţilor lui Israel.
7 Şi s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus împăratului: Te rog, lasă-mă să merg şi să îmi împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o Domnului, la Hebron.
8 Pentru că servitorul tău a făcut o promisiune în timp ce locuiam la Gheşur, în Siria, spunând: Dacă Domnul mă va aduce din nou la Ierusalim, atunci voi servi Domnului.
9 Şi împăratul i-a spus: Du-te în pace. Astfel el s-a ridicat şi a mers la Hebron.