23 Dar orice ar fi, a spus el, lasă-mă să alerg. Şi Ioab i-a spus: Aleargă. Atunci Ahimaaţ a alergat pe calea câmpiei şi l-a întrecut pe Cuşi.
24 Şi David stătea între cele două porţi; şi paznicul s-a urcat pe acoperişul de pe poartă, pe zid şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, un om alergând singur.
25 Şi paznicul a strigat şi a spus împăratului. Şi împăratul a spus: Dacă este singur, sunt veşti în gura lui. Şi el venea iute şi se apropia.
26 Şi paznicul a văzut un alt om alergând; şi paznicul a strigat la portar şi a spus: Iată, un alt om alergând singur. Şi împăratul a spus: Şi el aduce veşti.
27 Şi paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a spus: El este un om bun şi vine cu veşti bune.
28 Şi Ahimaaţ a strigat şi a spus împăratului: Totul este bine. Şi a căzut cu faţa la pământ înaintea împăratului şi a spus: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care ne-a dat pe oamenii care şi-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul.
29 Şi împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Ahimaaţ a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împăratului şi pe mine servitorul tău, am văzut un mare tumult, dar nu am ştiut ce era.