27 Şi paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a spus: El este un om bun şi vine cu veşti bune.
28 Şi Ahimaaţ a strigat şi a spus împăratului: Totul este bine. Şi a căzut cu faţa la pământ înaintea împăratului şi a spus: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care ne-a dat pe oamenii care şi-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul.
29 Şi împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Ahimaaţ a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împăratului şi pe mine servitorul tău, am văzut un mare tumult, dar nu am ştiut ce era.
30 Şi împăratul i-a spus: Dă-te la o parte şi stai în picioare aici. Şi s-a dat la o parte şi a stat în picioare pe loc.
31 Şi, iată, a venit Cuşi; şi Cuşi a spus: Am veşti pentru domnul meu, împăratul; fiindcă Domnul te-a răzbunat în această zi de toţi cei care se ridicaseră împotriva ta.
32 Şi împăratul i-a spus lui Cuşi: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Cuşi a răspuns: Duşmanii domnului meu împăratul şi toţi cei care se ridică împotriva ta pentru a te vătăma, fie precum este acel tânăr.
33 Şi împăratul a fost foarte mişcat şi a urcat sus în camera de deasupra porţii şi a plâns; şi pe când mergea, spunea astfel: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De ar fi voit Dumnezeu, aş fi murit pentru tine. O, Absalom, fiul meu, fiul meu!