22 Şi Abner i-a spus din nou lui Asael: Abate-te din urma mea, pentru ce să te dobor la pământ? Cum aş putea atunci să îmi ridic faţa înaintea fratelui tău, Ioab?
23 Totuşi el a refuzat să se abată; de aceea Abner, cu coada suliţei l-a lovit sub a cincea coastă, încât suliţa a ieşit prin spatele lui; şi a căzut acolo şi a murit în acel loc. Şi s-a întâmplat, că atâţi câţi ajungeau la locul unde Asael căzuse şi murise, se opreau.
24 Şi Ioab şi Abişai l-au urmărit pe Abner; şi soarele apunea când au ajuns la dealul Ama, care este înaintea Ghiahului, pe calea pustiei Gabaonului.
25 Şi copiii lui Beniamin s-au adunat după Abner şi au devenit o singură trupă şi au stat în picioare pe vârful unui deal.
26 Atunci Abner l-a chemat pe Ioab şi a spus: Va mânca sabia pentru totdeauna? Nu ştii tu că va fi amărăciune la sfârşit? Cât va dura deci, până când vei porunci poporului să se întoarcă de la urmărirea fraţilor săi?
27 Şi Ioab a spus: Precum Dumnezeu trăieşte, dacă nu ai fi vorbit, cu siguranţă că dimineaţa poporul s-ar fi urcat fiecare de la urmărirea fratelui său.
28 Astfel că Ioab a sunat din trâmbiţă şi tot poporul s-a oprit şi nu au mai urmărit pe Israel, nici nu au mai luptat.