42 Au privit, dar nu era nimeni să îi salveze; strigau chiar către Domnul, dar nu le-a răspuns.
43 Atunci i-am pisat mărunt ca ţărâna pământului, i-am călcat ca pe noroiul străzii şi i-am împrăştiat.
44 M-ai scăpat de asemenea de luptele poporului meu, m-ai ţinut să fiu capul păgânilor, un popor pe care nu l-am cunoscut, mă va servi.
45 Străinii mi se vor supune; imediat ce aud, vor asculta de mine.
46 Străinii se vor ofili şi de teamă vor ieşi din locurile lor închise.
47 Domnul trăieşte; şi binecuvântată fie stânca mea; şi să fie înălţat Dumnezeul stâncii salvării mele.
48 Dumnezeu este cel ce îmi face dreptate şi care doboară popoarele sub mine,