1 Acum, acestea sunt ultimele cuvinte ale lui David. David, fiul lui Isai, a spus şi omul care a fost ridicat în înălţime, unsul Dumnezeului lui Iacob şi dulcele psalmist al lui Israel, a spus:
2 Duhul Domnului a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a spus: Stânca lui Israel mi-a vorbit: Cel care stăpâneşte peste oameni trebuie să fie drept, conducând în frica de Dumnezeu.
4 Şi el va fi ca lumina dimineţii, când soarele răsare, o dimineaţă fără nori; ca iarba nouă încolţind din pământ prin strălucire puternică, după ploaie.
5 Deşi casa mea nu este astfel cu Dumnezeu, totuşi, el a făcut cu mine un legământ veşnic, rânduit în toate lucrurile şi sigur, pentru că aceasta este toată salvarea mea şi toată dorinţa mea, deşi el nu o face să crească.
6 Dar fiii lui Belial vor fi cu toţii ca spini aruncaţi, pentru că nu pot fi luaţi cu mâinile;