2 Duhul Domnului a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a spus: Stânca lui Israel mi-a vorbit: Cel care stăpâneşte peste oameni trebuie să fie drept, conducând în frica de Dumnezeu.
4 Şi el va fi ca lumina dimineţii, când soarele răsare, o dimineaţă fără nori; ca iarba nouă încolţind din pământ prin strălucire puternică, după ploaie.
5 Deşi casa mea nu este astfel cu Dumnezeu, totuşi, el a făcut cu mine un legământ veşnic, rânduit în toate lucrurile şi sigur, pentru că aceasta este toată salvarea mea şi toată dorinţa mea, deşi el nu o face să crească.
6 Dar fiii lui Belial vor fi cu toţii ca spini aruncaţi, pentru că nu pot fi luaţi cu mâinile;
7 Dar omul care îi va atinge trebuie să fie apărat cu fier şi cu mânerul unei suliţe; şi vor fi în întregime arşi cu foc în acelaşi loc.
8 Acestea sunt numele războinicilor pe care îi avea David: Tahchemonitul care şedea în scaun, mai marele printre căpetenii; acelaşi era Adino eznitul; el şi-a ridicat suliţa împotriva a opt sute, pe care i-a ucis odată.