22 Şi Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric gros în toată ţara Egiptului trei zile.
23 Nu s-au văzut unul pe altul, nici nu s-a ridicat vreunul din locul lui pentru trei zile; dar toţi copiii lui Israel au avut lumină în locuinţele lor.
24 Şi Faraon a chemat pe Moise şi a spus: Mergeţi, serviţi Domnului; numai turmele voastre şi cirezile voastre să rămână aici; micuţii voştri să meargă de asemenea cu voi.
25 Şi Moise a spus: Tu trebuie să ne dai de asemenea sacrificii şi ofrande arse, ca să sacrificăm Domnului Dumnezeul nostru.
26 Vitele noastre de asemenea vor merge cu noi, nicio copită nu va rămâne, pentru că dintre ele trebuie să luăm pentru a servi Domnului Dumnezeul nostru; şi nu ştim cu ce trebuie să servim pe Domnul, până ce nu mergem acolo.
27 Dar Domnul a împietrit inima lui Faraon, iar el a refuzat să îi lase să plece.
28 Şi Faraon i-a spus: Du-te de la mine, ia seama la tine însuţi; să nu mai vezi faţa mea, pentru că în ziua când vei vedea faţa mea vei muri.