1 Şi au pornit de la Elim şi toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia lui Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a celei de a doua luni după ieşirea lor din ţara Egiptului.
2 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron în pustie;
3 Şi copiii lui Israel le-au spus: Mai bine am fi murit prin mâna Domnului în ţara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne şi când mâncam pâine pe săturate, pentru că ne-aţi scos în această pustie să ucideţi această toată adunarea cu foamete.
4 Atunci Domnul i-a spus lui Moise: Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi; şi poporul va ieşi şi va aduna o anumită cantitate în fiecare zi, ca să îi încerc, dacă vor umbla în legea mea, sau nu.
5 Şi se va întâmpla, că în a şasea zi vor pregăti ceea ce aduc înăuntru; şi aceasta va fi de două ori mai mult decât adună zilnic.
6 Şi Moise şi Aaron le-au spus tuturor copiilor lui Israel: Seara, veţi cunoaşte că Domnul v-a scos din ţara Egiptului;
7 Şi dimineaţa, veţi vedea gloria Domnului; pentru aceea că el aude cârtirile voastre împotriva Domnului; şi ce suntem noi ca să cârtiţi împotriva noastră?
8 Şi Moise a spus: Când Domnul va da carne să mâncaţi seara şi dimineaţa pâine pe săturate, va fi semn că Domnul aude cârtirile voastre pe care le cârtiţi împotriva lui; şi ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.
9 Şi Moise i-a zis lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea Domnului; fiindcă el a auzit cârtirile voastre.
10 Şi s-a întâmplat, pe când Aaron vorbea întregii adunări a copiilor lui Israel, că au privit spre pustie şi, iată, gloria Domnului a apărut în nor.
11 Şi Domnul i-a spus lui Moise, zicând:
12 Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Vorbeşte-le, zicând: Veţi mânca seara carne şi dimineaţa veţi fi săturaţi cu pâine; şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
13 Şi s-a întâmplat, că seara prepeliţele au venit şi au acoperit tabăra; şi dimineaţa roua era întinsă de jur împrejurul oştirii.
14 Şi după ce roua care era întinsă s-a ridicat, iată, pe faţa pustiei era ceva mărunt rotund, mic, precum bruma pe pământ.
15 Şi când copiii lui Israel au văzut-o, au spus unul altuia: Aceasta este mană, pentru că nu ştiau ce era. Şi Moise le-a spus: Aceasta este pâinea pe care Domnul v-a dat-o să mâncaţi.
16 Acesta este lucrul pe care Domnul l-a poruncit: Adunaţi din ea, fiecare conform cu mâncarea lui, un omer pentru fiecare om, conform cu numărul persoanelor voastre; luaţi fiecare pentru cei care sunt în corturile lui.
17 Şi copiii lui Israel au făcut aşa şi au adunat, unii mai mult, unii mai puţin.
18 Şi când au măsurat-o cu un omer, cel ce adunase mult nu avea nimic peste şi cel ce a adunat puţin nu avea lipsă; au adunat fiecare conform cu mâncarea lui.
19 Şi Moise a spus: Să nu lase nimeni din aceasta până dimineaţa.
20 Totuşi nu au dat ascultare lui Moise; ci unii dintre ei au lăsat din aceasta până dimineaţa şi a făcut viermi şi s-a împuţit; şi Moise s-a înfuriat pe ei.
21 Şi au adunat-o în fiecare dimineaţă, fiecare conform cu mâncarea lui; şi când soarele se înfierbânta, atunci se topea.
22 Şi s-a întâmplat, că în a şasea zi au adunat de două ori mai multă pâine, doi omeri pentru un om; şi toţi conducătorii adunării au venit şi i-au spus lui Moise.
23 Iar el le-a spus: Aceasta este ceea ce Domnul a spus: Mâine este odihna sfântului sabat către Domnul; coaceţi ceea ce aveţi să coaceţi astăzi şi fierbeţi ce aveţi să fierbeţi; şi ce rămâne peste, puneţi deoparte pentru voi ca să se păstreze până dimineaţa.
24 Şi au pus-o deoparte până dimineaţa, precum Moise a poruncit; şi nu s-a împuţit, nici nu a fost vreun vierme în ea.
25 Şi Moise a spus: Mâncaţi-o astăzi; căci astăzi este un sabat către Domnul; astăzi nu o veţi găsi în câmp.
26 Şase zile o veţi aduna; dar în ziua a şaptea, care este sabatul, nu va fi nimic în ea.
27 Şi s-a întâmplat, că au ieşit unii dintre oameni în ziua a şaptea să adune şi nu au găsit nimic.
28 Şi Domnul i-a spus lui Moise: Până când veţi refuza să ţineţi poruncile mele şi legile mele.
29 Vedeţi, pentru că Domnul v-a dat sabatul, de aceea vă dă în ziua a şasea pâinea pentru două zile; staţi fiecare om la locul lui, să nu iasă nimeni din locul lui în ziua a şaptea.
30 Aşa că poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
31 Şi casa lui Israel a pus numele acesteia, Mana; şi era asemănătoare seminţei de coriandru, albă; şi gustul era asemănător turtei făcute cu miere.
32 Şi Moise a spus: Acesta este lucrul pe care Domnul îl porunceşte: Umpleţi un omer cu aceasta pentru a fi păstrată pentru generaţiile voastre; ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.
33 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ia un vas şi pune un omer plin cu mană în el şi aşază-l înaintea Domnului, pentru a fi păstrat pentru generaţiile voastre.
34 Aşa cum Domnul a poruncit lui Moise, aşa Aaron l-a aşezat înaintea Mărturiei, pentru a fi păstrat.
35 Şi copiii lui Israel au mâncat mana patruzeci de ani, până ce au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană, până ce au ajuns la graniţele ţării lui Canaan.
36 Şi un omer este a zecea parte dintr-o efă.