1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat această cântare Domnului şi au spus, zicând: Voi cânta Domnului, pentru că a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.
2 Domnul este puterea şi cântarea mea şi el a devenit salvarea mea; el este Dumnezeul meu şi îi voi pregăti o locuinţă; Dumnezeul tatălui meu şi îl voi înălţa.
3 Domnul este un bărbat de război; Domnul este numele său.
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui le-a aruncat în mare; aleşii lui căpetenii de asemenea sunt înecaţi în Marea Roşie.
5 Adâncurile i-au acoperit; s-au scufundat în adâncuri ca o piatră.
6 Dreapta ta, Doamne, a devenit glorioasă în putere; dreapta ta, Doamne, a zdrobit în bucăţi duşmanul.
7 Şi în măreţia maiestăţii tale ai doborât pe cei ce s-au ridicat împotriva ta; ai trimis înainte furia ta, care i-a mistuit ca pe mirişte.
8 Şi cu pufnirea suflării nărilor tale apele s-au adunat, potopurile au stat drept ca o movilă şi adâncurile s-au închegat în inima mării.
9 Duşmanul a spus: Voi urmări, voi ajunge, voi împărţi prada; îmi voi sătura pofta cu ei; îmi voi trage sabia, mâna mea îi va nimici.
10 Tu ai suflat cu suflarea ta, marea i-a acoperit; s-au scufundat ca plumb în apele puternice.
11 Cine este asemenea ţie, Doamne, printre dumnezei? Cine este asemenea ţie, glorios în sfinţenie, înspăimântător în laude, făcând minuni?
12 Tu ai întins mâna ta dreaptă, pământul i-a înghiţit.
13 În mila ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; i-ai călăuzit în puterea ta la sfânta ta locuinţă.
14 Poporul va auzi şi se va înspăimânta; întristare îi va apuca pe locuitorii Palestinei.
15 Atunci conducătorii Edomului vor fi uimiţi; bărbaţii tari ai Moabului, tremurând îi vor apuca; toţi locuitorii din Canaan se vor topi.
16 Spaimă şi groază va cădea asupra lor; prin măreţia braţului tău vor fi muţi ca o piatră, până când trece poporul tău, Doamne, până când trece poporul, pe care tu l-ai cumpărat.
17 Tu îi vei aduce înăuntru şi îi vei sădi în muntele moştenirii tale, în locul, Doamne, pe care l-ai făcut pentru tine pentru a locui în el, în Sanctuar, Doamne, pe care mâinile tale l-au întemeiat.
18 Domnul va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
19 Căci calul lui Faraon a intrat cu carele lui şi cu călăreţii lui în mare şi Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; dar copiii lui Israel au mers pe pământ uscat în mijlocul mării.
20 Şi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mâna ei; şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi cu dansuri.
21 Şi Miriam le-a răspuns: Cântaţi Domnului, pentru că el a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.
22 Astfel Moise a adus pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustia Şur; şi au mers trei zile în pustie şi nu au găsit apă.
23 Şi când au ajuns la Mara, nu puteau bea din apele din Mara, fiindcă erau amare; de aceea i s-a pus numele Mara.
24 Şi poporul a cârtit împotriva lui Moise, spunând: Ce vom bea?
25 Şi el a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un pom, pe care, când l-a aruncat în ape, apele s-au făcut dulci; acolo le-a făcut un statut şi o rânduială şi acolo i-a încercat,
26 Şi a spus: Dacă vei da ascultare cu toată atenţia la vocea Domnului Dumnezeul tău şi vei face ceea ce este drept înaintea ochilor lui şi vei deschide urechea la poruncile lui şi vei ţine toate statutele lui, nu voi pune peste tine niciuna din aceste boli pe care le-am adus peste egipteni; căci eu sunt Domnul care te vindecă.
27 Şi au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă şi şaptezeci de palmieri; şi au aşezat tabăra acolo lângă ape.