7 Şi în măreţia maiestăţii tale ai doborât pe cei ce s-au ridicat împotriva ta; ai trimis înainte furia ta, care i-a mistuit ca pe mirişte.
8 Şi cu pufnirea suflării nărilor tale apele s-au adunat, potopurile au stat drept ca o movilă şi adâncurile s-au închegat în inima mării.
9 Duşmanul a spus: Voi urmări, voi ajunge, voi împărţi prada; îmi voi sătura pofta cu ei; îmi voi trage sabia, mâna mea îi va nimici.
10 Tu ai suflat cu suflarea ta, marea i-a acoperit; s-au scufundat ca plumb în apele puternice.
11 Cine este asemenea ţie, Doamne, printre dumnezei? Cine este asemenea ţie, glorios în sfinţenie, înspăimântător în laude, făcând minuni?
12 Tu ai întins mâna ta dreaptă, pământul i-a înghiţit.
13 În mila ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; i-ai călăuzit în puterea ta la sfânta ta locuinţă.