1 Atunci Domnul i-a spus lui Moise: Intră la Faraon şi spune-i: Astfel vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece ca să îmi servească.
2 Căci dacă refuzi să îi laşi să plece şi îi vei ţine pe loc,
3 Iată, mâna Domnului este asupra vitelor tale din câmp, asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra boilor şi asupra oilor tale: va fi o ciumă foarte apăsătoare.
4 Şi Domnul va face deosebire între vitele lui Israel şi vitele Egiptului, şi nu va muri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.
5 Şi Domnul a rânduit un timp cuvenit, spunând: Mâine Domnul va face acest lucru în ţară.
6 Şi Domnul a făcut acel lucru a doua zi şi toate vitele Egiptului au murit, dar din vitele copiilor lui Israel nu a murit niciuna.
7 Şi Faraon a trimis şi, iată, nu a murit niciuna dintre vitele israeliţilor. Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu a lăsat poporul să plece.