4 Şi Domnul va face deosebire între vitele lui Israel şi vitele Egiptului, şi nu va muri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.
5 Şi Domnul a rânduit un timp cuvenit, spunând: Mâine Domnul va face acest lucru în ţară.
6 Şi Domnul a făcut acel lucru a doua zi şi toate vitele Egiptului au murit, dar din vitele copiilor lui Israel nu a murit niciuna.
7 Şi Faraon a trimis şi, iată, nu a murit niciuna dintre vitele israeliţilor. Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu a lăsat poporul să plece.
8 Şi Domnul le-a spus lui Moise şi lui Aaron: Luaţi-vă mâinile pline cu cenuşă din cuptor şi Moise să o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraon.
9 Şi va deveni ţărână în toată ţara Egiptului şi va fi ulcer, răspândindu-se cu băşici pe om şi pe vită, prin toată ţara Egiptului.
10 Şi au luat cenuşă din cuptor şi au stat în picioare înaintea lui Faraon; şi Moise a aruncat cenuşa în sus spre cer; şi aceasta a devenit un ulcer, răspândindu-se cu băşici pe om şi pe vită.