1 Mai mult, înalţă o plângere pentru prinţii lui Israel,
2 Şi spune: Ce este mama ta? O leoaică; ea s-a culcat printre lei, şi-a hrănit puii printre leii tineri.
3 Şi a crescut pe unul dintre puii; el care a devenit un leu tânăr şi a învăţat să prindă prada; a mâncat oameni.
4 Naţiunile de asemenea au auzit despre el; a fost prins în groapa lor şi l-au adus cu lanţuri în ţara Egiptului.
5 Şi după ce ea a văzut că a aşteptat în zadar şi speranţa ei a fost pierdută, atunci a luat pe un altul dintre puii ei şi l-a făcut un leu tânăr.
6 Şi el se urca şi cobora printre lei, a devenit un leu tânăr şi a învăţat să prindă prada şi a mâncat oameni.
7 Şi a cunoscut palatele lor pustii şi le-a risipit cetăţile; şi ţara a fost pustiită şi plinătatea ei, prin zgomotul răcnetului său.
8 Atunci naţiunile s-au pus împotriva lui de fiecare parte a provinciilor şi şi-au întins plasa asupra lui; el a fost prins în groapa lor.
9 Şi l-au pus sub pază în lanţuri şi l-au adus la împăratul Babilonului; l-au adus în întărituri, ca vocea lui să nu mai fie auzită pe munţii lui Israel.
10 Mama ta este ca o viţă în sângele tău, sădită lângă ape; ea a fost roditoare şi plină de ramuri din cauza multor ape.
11 Şi avea toiege puternice pentru sceptrele celor care conduceau şi statura ei era înălţată printre ramurile dese şi se arăta în înălţimea ei cu mulţimea ramurilor ei.
12 Dar a fost smulsă în furie, a fost doborâtă la pământ şi vântul de est i-a uscat rodul; toiegele ei puternice au fost frânte şi vestejite; focul le-a mistuit.
13 Şi acum ea este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi însetat.
14 Şi focul a ieşit dintr-un toiag al ramurilor ei, care i-a mâncat rodul, astfel încât ea nu mai are niciun toiag puternic să fie sceptru pentru a conduce. Aceasta este plângere şi plângere va fi.