1 Din nou cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, vorbeşte copiilor poporului tău şi spune-le: Când voi aduce sabia asupra vreunei ţări, dacă poporul ţării ia un om din ţinuturile lor şi îl rânduieşte ca paznicul lor,
3 Dacă atunci când el vede sabia venind asupra ţării, sună din trâmbiţă şi avertizează poporul;
4 Atunci oricine aude sunetul trâmbiţei şi nu acceptă avertizarea, dacă sabia vine şi îl ia, sângele lui va fi asupra capului său.
5 El a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a acceptat avertizarea, sângele lui va fi asupra lui. Dar cel care acceptă avertizarea îşi va scăpa sufletul.
6 Dar dacă paznicul vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă şi poporul nu este avertizat; dacă sabia vine şi ia vreo persoană dintre ei, el este luat în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna paznicului.
7 Astfel tu, fiu al omului, te-am pus paznic pentru casa lui Israel; de aceea ascultă cuvântul din gura mea şi avertizează-i din partea mea.
8 Când spun celui stricat: Tu cel stricat, vei muri negreşit; dacă nu vorbeşti să îl avertizezi pe cel stricat de calea lui, acel stricat va muri în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9 Totuşi, dacă îl avertizezi pe cel stricat de calea lui, să se întoarcă de la ea; dacă nu se întoarce de la calea lui, el va muri în nelegiuirea lui; dar tu ţi-ai scăpat sufletul.
10 De aceea, tu fiu al omului, vorbeşte casei lui Israel: Astfel să vorbiţi, spunând: Dacă fărădelegile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi noi lâncezim în ele; cum să trăim atunci?
11 Spune-le: Precum eu trăiesc, spune Domnul Dumnezeu, nu am nicio plăcere în moartea celui stricat, ci ca cel stricat să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască; întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre rele, fiindcă de ce să muriţi casă a lui Israel?
12 De aceea, tu fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu îl va scăpa în ziua fărădelegii lui; cât despre stricăciunea celui stricat, el nu va cădea prin aceasta în ziua în care se întoarce de la stricăciunea lui; nici cel drept nu va fi în stare să trăiască pentru dreptatea lui, în ziua în care păcătuieşte.
13 Când eu voi spune celui drept, că va trăi negreşit; dacă el se încrede în dreptatea lui şi face nelegiuire, niciuna dintre toate faptele lui drepte nu va fi amintită; ci pentru nelegiuirea lui pe care a făcut-o, el va muri pentru aceasta.
14 Din nou, când spun celui stricat: Vei muri negreşit; dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ceea ce este legiuit şi drept;
15 Dacă cel stricat dă înapoi garanţia, dă înapoi ceea ce a furat, umblă în statutele vieţii, fără să facă nelegiuire; va trăi negreşit, nu va muri.
16 Niciunul din păcatele pe care le-a făcut nu îi va fi amintit; el a făcut ceea ce este legiuit şi drept; va trăi negreşit.
17 Totuşi copiii poporului tău spun: Calea Domnului nu este nepărtinitoare; dar cât despre ei, calea lor nu este nepărtinitoare.
18 Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nelegiuire, el va muri datorită acesteia.
19 Dar dacă cel stricat se întoarce de la stricăciunea lui şi face ceea ce este legiuit şi drept, el va trăi prin aceasta.
20 Totuşi voi spuneţi: Calea Domnului nu este nepărtinitoare. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare, după căile lui.
21 Şi s-a întâmplat în al doisprezecelea an al captivităţii noastre, în luna a zecea, în a cincea zi a lunii, că unul care scăpase din Ierusalim a venit la mine, spunând: Cetatea este lovită.
22 Şi, mâna Domnului fusese asupra mea seara, mai înainte ca cel care scăpase să vină, şi îmi deschisese gura, până când a venit el la mine dimineaţa; şi gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
23 Atunci cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
24 Fiu al omului, cei care locuiesc acele risipituri din ţara lui Israel, vorbesc, spunând: Avraam a fost unul singur şi el a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi; ţara ne este dată ca moştenire.
25 Pentru aceea spune-le: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi cu sânge şi vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge; şi să stăpâniţi voi ţara?
26 Vă încredeţi în sabia voastră, lucraţi urâciune şi, fiecare, pângăriţi pe soţia aproapelui său; şi să stăpâniţi voi ţara?
27 Spune-le astfel: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Precum eu trăiesc, într-adevăr cei care sunt în risipituri vor cădea prin sabie şi cel care este în câmp deschis îl voi da fiarelor să fie mâncat şi cei care sunt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
28 Fiindcă voi pustii de tot ţara şi fastul puterii ei va înceta; şi munţii lui Israel vor fi pustiiţi, încât nimeni nu va trece prin ei.
29 Atunci vor cunoaşte că eu sunt Domnul, după ce voi pustii de tot ţara datorită tuturor urâciunilor lor pe care le-au făcut.
30 De asemenea, tu fiu al omului, copiii poporului tău încă vorbesc împotriva ta lângă ziduri şi la uşile caselor şi vorbesc unul către altul, fiecare către fratele său, spunând: Veniţi, vă rog, şi ascultaţi care este cuvântul care iese de la Domnul.
31 Şi ei vin la tine precum poporul vine şi şed înaintea ta ca popor al meu şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura lor ei arată multă dragoste, dar inima lor merge după lăcomia lor.
32 Şi, iată, tu eşti pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia care are o voce plăcută şi poate cânta bine la un instrument; fiindcă ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc.
33 Şi când aceasta se întâmplă (iată, se va întâmpla), atunci vor cunoaşte că un profet a fost printre ei.