1 El a strigat de asemenea în urechile mele cu voce tare, spunând: Fă pe cei care au sarcina asupra cetăţii să se apropie, fiecare bărbat cu arma lui de nimicire în mâna lui.
2 Şi, iată, şase bărbaţi veneau de pe calea porţii de sus, care se află spre nord şi fiecare bărbat cu arma lui de măcel în mână; şi un bărbat printre ei era îmbrăcat în in, cu un corn cu cerneală la şoldul lui; şi ei au intrat şi au stat în picioare lângă altarul de aramă.
3 Şi gloria Dumnezeului lui Israel se ridicase de la heruvimul, deasupra căruia era, la pragul casei. Şi el a strigat la bărbatul îmbrăcat în in, care avea cornul cu cerneală la şold;
4 Şi Domnul i-a spus: Du-te prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi pune un semn pe frunţile oamenilor care suspină şi care strigă din cauza tuturor urâciunilor care sunt făcute în mijlocul lui.
5 Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-va după el prin cetate şi loviţi, ochiul vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi milă;
6 Ucideţi fără cruţare pe bătrân şi pe tânăr, deopotrivă pe fecioare şi pe copilaşi şi pe femei; dar nu vă apropiaţi de vreun om asupra căruia este semnul; şi începeţi la sanctuarul meu. Atunci ei au început de la bătrânii care erau înaintea casei.
7 Şi le-a spus: Spurcaţi casa şi umpleţi curţile cu cei ucişi; ieşiţi. Şi au ieşit şi au ucis în cetate.
8 Şi s-a întâmplat, în timp ce ei îi ucideau iar eu rămăsesem, că am căzut cu faţa la pământ şi am strigat şi am spus: Ah, Doamne Dumnezeule! Vei nimici tu toată rămăşiţa lui Israel în turnarea furiei tale asupra Ierusalimului?
9 Atunci mi-a spus el: Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda este peste măsură de mare şi ţara este plină de sânge şi cetatea plină de perversiune, pentru că ei spun: Domnul a părăsit pământul şi Domnul nu vede.
10 Şi cât despre mine de asemenea, ochiul meu nu va cruţa, nici nu voi avea milă, ci voi întoarce calea lor asupra capului lor.
11 Şi, iată, bărbatul îmbrăcat în in, care avea cornul cu cerneală la şold, a vestit despre ce s-a făcut, spunând: Am făcut precum mi-ai poruncit.