1 Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, mănâncă ceea ce găseşti; mănâncă acest sul şi du-te să vorbeşti casei lui Israel.
2 Astfel, mi-am deschis gura şi el m-a făcut să mănânc acel sul.
3 Şi mi-a spus: Fiu al omului, fă pântecele tău să mănânce şi umple-ţi adâncurile cu acest sul pe care ţi-l dau. Atunci l-am mâncat; şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
4 Şi mi-a spus: Fiu al omului, du-te, mergi la casa lui Israel şi vorbeşte-le cuvintele mele.
5 Pentru că nu eşti trimis la un popor cu o vorbire străină şi cu o limbă grea, ci la casa lui Israel;
6 Nu la multe popoare, cu o vorbire străină şi cu o limbă grea, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Într-adevăr, dacă te-aş fi trimis la ele ţi-ar fi dat ascultare.
7 Dar casa lui Israel refuză să îţi dea ascultare, pentru că ei refuză să îmi dea ascultare, pentru că toată casa lui Israel este neruşinată şi cu inima împietrită.