10 Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, primeşte în inima ta toate cuvintele mele pe care ţi le voi vorbi şi ascultă-le cu urechile tale.
11 Şi du-te, mergi la cei din captivitate, la copiii poporului tău şi vorbeşte-le şi spune-le: Astfel spune Domnul Dumnezeu; fie că vor asculta sau fie că se vor feri.
12 Atunci duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea o voce a unei mari vijelii, spunând: Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul său.
13 Am auzit de asemenea zgomotul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta şi zgomotul roţilor din faţa lor şi un zgomot al unei mari vijelii.
14 Astfel duhul m-a ridicat şi m-a dus şi am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu; dar mâna Domnului era tare peste mine.
15 Atunci eu am venit la cei din captivitate la Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar şi am şezut unde ei au şezut şi şapte zile am rămas acolo înmărmurit printre ei.
16 Şi s-a întâmplat că, la sfârşitul a şapte zile, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând: