2 Fiu al omului, vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: Ca cine eşti tu în măreţia ta?
3 Iată, asirianul era un cedru în Liban cu crengi frumoase şi frunziş umbros şi de o statură înaltă; şi vârful lui era printre ramurile dese.
4 Apele îl făceau mare, adâncul l-a înălţat sus cu râurile lui curgând de jur împrejurul plantelor lui şi îşi trimitea râuleţele la toţi copacii câmpului.
5 De aceea înălţimea lui era înălţată deasupra tuturor copacilor câmpului şi ramurile lui erau înmulţite şi crengile lui s-au lungit datorită mulţimii apelor, când creştea repede.
6 Toate păsările cerului îşi făceau cuiburile în ramurile lui; şi sub crengile lui toate fiarele câmpului îşi năşteau puii şi la umbra lui locuiau toate naţiunile mari.
7 Astfel era el frumos în măreţia lui, în lungimea crengilor lui, pentru că rădăcina lui era lângă ape mari.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu puteau să îl ascundă; brazii nu erau asemenea ramurilor lui şi castanii nu erau precum crengile lui; nici vreun copac din grădina lui Dumnezeu nu îi era asemenea în frumuseţea lui.