17 Totuşi copiii poporului tău spun: Calea Domnului nu este nepărtinitoare; dar cât despre ei, calea lor nu este nepărtinitoare.
18 Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nelegiuire, el va muri datorită acesteia.
19 Dar dacă cel stricat se întoarce de la stricăciunea lui şi face ceea ce este legiuit şi drept, el va trăi prin aceasta.
20 Totuşi voi spuneţi: Calea Domnului nu este nepărtinitoare. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare, după căile lui.
21 Şi s-a întâmplat în al doisprezecelea an al captivităţii noastre, în luna a zecea, în a cincea zi a lunii, că unul care scăpase din Ierusalim a venit la mine, spunând: Cetatea este lovită.
22 Şi, mâna Domnului fusese asupra mea seara, mai înainte ca cel care scăpase să vină, şi îmi deschisese gura, până când a venit el la mine dimineaţa; şi gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
23 Atunci cuvântul Domnului a venit la mine, spunând: