1 De asemenea tu, fiu al omului, profeţeşte munţilor lui Israel şi spune: Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului;
2 Astfel spune Domnul Dumnezeu: Pentru că duşmanul a spus împotriva voastră: Aha, chiar şi înălţimile cele vechi sunt în stăpânirea noastră;
3 De aceea profeţeşte şi spune: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Deoarece ei v-au pustiit şi v-au înghiţit de fiecare parte, ca să fiţi o stăpânire pentru rămăşiţa păgânilor şi sunteţi luaţi pe buzele vorbăreţilor şi sunteţi o dezonoare a poporului;
4 De aceea munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu; Astfel spune Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, risipirilor pustiite şi cetăţilor părăsite, care au devenit o pradă şi derâdere pentru rămăşiţa păgânilor de jur împrejur;
5 De aceea astfel spune Domnul Dumnezeu: Cu adevărat în focul geloziei mele am vorbit împotriva rămăşiţei păgânilor şi împotriva întregii Idumeea, care şi-au rânduit ţara mea în stăpânirea lor cu bucuria întregii lor inimi, cu minţi dispreţuitoare, pentru a o lepăda ca pradă.
6 Profeţeşte de aceea referitor la ţara lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia mea şi în furia mea, pentru că aţi purtat ruşinea păgânilor;
7 De aceea astfel spune Domnul Dumnezeu: Mi-am ridicat mâna: Cu adevărat, păgânii care sunt în jurul vostru îşi vor purta ruşinea lor.