2 Şi Ioas a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor Domnului în toate zilele în care l-a instruit Iehoiada preotul.
3 Dar înălţimile nu au fost îndepărtate; poporul încă sacrifica şi ardea tămâie pe înălţimi.
4 Şi Ioas a spus preoţilor: Toţi banii lucrurilor dedicate care se aduc în casa Domnului, banii fiecăruia care trece numărătoarea, banii pe care fiecare om îi hotărăşte şi toţi banii care sunt puşi pe inima vreunui om să îi aducă în casa Domnului,
5 Să îi ia preoţii la ei, fiecare om de la cunoscutul său; şi ei să repare spărturile casei, oriunde vreo spărtură va fi găsită.
6 Dar a fost astfel, că în anul al douăzeci şi treilea al împăratului Ioas, preoţii nu reparaseră spărturile casei.
7 Atunci împăratul Ioas a chemat pe Iehoiada preotul şi pe ceilalţi preoţi şi le-a spus: De ce nu aţi reparat spărturile casei? De aceea, să nu mai primiţi banii de la cunoscuţii voştri, ci să îi daţi pentru spărturile casei.
8 Şi preoţii au consimţit să nu mai primească bani de la popor, nici să repare spărturile casei.