1 Şi Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, şi a domnit doisprezece ani.
2 Şi a făcut ce este rău înaintea ochilor Domnului; dar nu ca tatăl său şi ca mama sa, pentru că a îndepărtat chipul lui Baal, pe care tatăl său îl făcuse.
3 Totuşi s-a alipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; nu s-a depărtat de ele.
4 Şi Meşa, împăratul Moabului, era un stăpân de oi şi a dat împăratului lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci, cu lână.
5 Dar s-a întâmplat, după ce a murit Ahab, că împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva împăratului lui Israel.
6 Şi împăratul Ioram a ieşit din Samaria în acelaşi timp şi a numărat tot Israelul.
7 Şi a mers şi a trimis la Iosafat, împăratul lui Iuda, spunând: Împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva mea, vei merge cu mine împotriva Moabului la bătălie? Iar el a spus: Mă voi urca; eu sunt precum eşti tu, poporul meu precum poporul tău şi caii mei precum caii tăi.
8 Şi a zis: Pe ce cale să ne urcăm? Iar el a răspuns: Pe calea pustiului Edomului.
9 Astfel împăratul lui Israel a mers împreună cu împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului; şi au făcut un ocol de şapte zile de călătorie; şi nu era apă pentru oştire şi pentru vitele care îi urmau.
10 Şi împăratul lui Israel a spus: Vai, pentru că Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi împreună, pentru a-i da în mâna Moabului!
11 Dar Iosafat a spus: Nu este aici un profet al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el? Şi unul dintre servitorii împăratului lui Israel a răspuns şi a zis: Aici este Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.
12 Şi Iosafat a spus: Cuvântul Domnului este cu el. Astfel, împăratul lui Israel şi Iosafat şi împăratul Edomului au coborât la el.
13 Şi Elisei i-a spus împăratului lui Israel: Ce am eu a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale. Şi împăratul lui Israel i-a zis: Nu, pentru că Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi împreună, pentru a-i da în mâna Moabului.
14 Şi Elisei a zis: Precum Domnul oştirilor trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, într-adevăr, dacă nu aş lua aminte la faţa lui Iosafat, împăratul lui Iuda, nu m-aş uita la tine, nici nu te-aş vedea.
15 Dar acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpă. Şi s-a întâmplat, în timp ce cânta cântăreţul cu harpă, că mâna Domnului a venit peste el.
16 Şi el a spus: Astfel spune Domnul: Faceţi în această vale groapă lângă groapă.
17 Fiindcă astfel spune Domnul: Nu veţi vedea vânt, nici nu veţi vedea ploaie; totuşi această vale va fi umplută cu apă, ca voi să beţi, deopotrivă voi şi vitele voastre şi animalele voastre.
18 Şi acesta este doar un lucru uşor înaintea ochilor Domnului, el va da de asemenea pe moabiţi în mâna voastră.
19 Şi veţi lovi fiecare cetate întărită şi fiecare cetate aleasă şi veţi tăia fiecare copac bun şi veţi astupa toate fântânile de apă şi veţi strica cu pietre fiecare bucată bună de pământ.
20 Şi s-a întâmplat dimineaţa, când darul de mâncare era oferit că, iată, a venit apă de pe calea Edomului şi ţara s-a umplut cu apă.
21 Şi când toţi moabiţii au auzit că împăraţii s-au urcat să lupte împotriva lor, s-au adunat toţi cei care erau în stare să poarte armură, şi mai vârstnici, şi au stat în picioare la graniţă.
22 Şi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi soarele a strălucit peste apă şi moabiţii au văzut apa roşie ca sângele de cealaltă parte;
23 Şi au spus: Acesta este sânge; împăraţii sunt nimiciţi cu desăvârşire şi s-au lovit unul pe altul; şi acum, Moabule, la pradă.
24 Şi, când au ajuns la tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi au lovit pe moabiţi, astfel încât ei au fugit dinaintea lor; dar ei au mers înainte lovind pe moabiţi, chiar în ţara lor.
25 Şi au dărâmat cetăţile şi pe fiecare bucată bună de pământ şi-a aruncat fiecare om piatra lui şi l-au umplut; şi au astupat toate fântânile de apă şi au tăiat fiecare copac bun; doar în Chir-Hareset au lăsat pietrele; totuşi aruncătorii cu praştia l-au înconjurat şi l-au lovit.
26 Şi când împăratul Moabului a văzut că bătălia era prea aspră pentru el, a luat cu el şapte sute de bărbaţi care scoteau săbiile, pentru a pătrunde până la împăratul Edomului; dar nu au putut.
27 Atunci a luat pe cel mai în vârstă fiu al său care trebuia să domnească în locul său şi l-a oferit ca ofrandă arsă pe zid. Şi a fost mare indignare împotriva lui Israel; şi au plecat de la el şi s-au întors în ţara lor.