1 Şi o anumită femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elisei, spunând: Servitorul tău, soţul meu, este mort; şi tu ştii că servitorul tău se temea de Domnul; şi creditorul a venit să ia la el pe cei doi fii ai mei ca să fie robi.
2 Şi Elisei i-a zis: Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Şi ea a zis: Roaba ta nu are nimic în casă, decât o oală cu untdelemn.
3 Atunci el a spus: Du-te, împrumută-ţi vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale; împrumută nu puţine.
4 Şi după ce intri, să închizi uşa după tine şi după fiii tăi şi să torni în toate vasele acelea şi să pui deoparte pe cele care sunt pline.
5 Astfel ea a plecat de la el şi a închis uşa după ea şi după fiii ei, care îi aduceau vasele; şi ea turna.
6 Şi s-a întâmplat, după ce vasele au fost pline, că ea a spus fiului său: Adu-mi încă un vas. Iar el i-a zis: Nu mai este niciun vas. Şi untdelemnul s-a oprit.
7 Atunci ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el a zis: Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte datoria şi trăieşte tu şi copiii tăi din restul.
8 Şi s-a întâmplat într-o zi, că Elisei trecea pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; şi ea l-a constrâns să mănânce pâine. Şi a fost astfel, că ori de câte ori el trecea, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
9 Şi ea a spus soţului ei: Iată acum, eu pricep că acesta este un om sfânt al lui Dumnezeu, care trece întotdeauna pe la noi.
10 Te rog, să îi facem o cămăruţă pe zid; şi să îi punem acolo un pat şi o masă şi un scaun şi un sfeşnic; şi va fi, când vine la noi, că se va abate pe acolo.
11 Şi s-a întâmplat într-o zi, că el a venit pe acolo şi s-a abătut pe la cameră şi s-a culcat acolo.
12 Şi el i-a spus lui Ghehazi, servitorul său: Cheamă pe sunamita aceasta. Şi după ce a chemat-o, ea a stat în picioare înaintea lui.
13 Iar el i-a zis: Spune-i acum femeii: Iată, tu te-ai îngrijit de noi cu toată această grijă; ce este de făcut pentru tine? Doreşti să se vorbească pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii? Iar ea a răspuns: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.
14 Iar el a zis: Ce este de făcut atunci pentru ea? Şi Ghehazi a răspuns: Cu adevărat ea nu are copil şi soţul ei este bătrân.
15 Iar el a spus: Cheam-o. Şi după ce el a chemat-o, ea a stat în picioare la uşă.
16 Şi el a zis: Cam pe timpul acesta, conform cu timpul vieţii, tu vei îmbrăţişa un fiu. Şi ea a spus: Nu, domnul meu, tu om al lui Dumnezeu, nu minţii pe roaba ta.
17 Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu la acel timp pe care i-l spusese Elisei, conform cu timpul vieţii.
18 Şi când copilul a crescut, s-a întâmplat într-o zi, că a ieşit la tatăl său la secerători.
19 Şi el a spus tatălui său: Capul meu, capul meu. Iar el a zis unui tânăr: Du-l la mama lui.
20 Şi după ce l-a luat şi l-a dus la mama lui, el a şezut pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit.
21 Şi ea s-a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a plecat.
22 Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri şi unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu şi să mă întorc.
23 Şi el a spus: Pentru ce doreşti să te duci la el astăzi? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Şi ea a zis: Va fi bine.
24 Atunci a înşeuat un măgar şi a spus servitorului ei: Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, doar dacă îţi poruncesc.
25 Astfel, ea a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu la muntele Carmel. Şi s-a întâmplat, când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, că i-a zis lui Ghehazi, servitorul său: Iat-o pe sunamita aceea;
26 Aleargă acum, te rog, să o întâlneşti şi spune-i: Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul? Iar ea a răspuns: Este bine.
27 Şi când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Şi omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei este chinuit în ea; şi Domnul a ascuns aceasta de la mine şi nu mi-a zis.
28 Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înşela?
29 Atunci el i-a spus lui Ghehazi: Încinge-ţi coapsele şi ia toiagul meu în mâna ta şi mergi pe calea ta; dacă întâlneşti vreun om, să nu îl saluţi; şi dacă cineva te va saluta, să nu îi răspunzi; şi pune toiagul meu pe faţa copilului.
30 Şi mama copilului a spus: Precum Domnul trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Şi el s-a ridicat şi a urmat-o.
31 Şi Ghehazi a trecut înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar nu a fost nici voce, nici auzire. Pentru aceea el a mers să îl întâlnească şi i-a spus, zicând: Copilul nu s-a trezit.
32 Şi când Elisei a intrat în casă, iată, copilul era mort şi întins pe patul său.
33 Şi de aceea a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.
34 Şi s-a urcat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii lui pe ochii lui şi mâinile lui pe mâinile lui; şi s-a întins peste copil; şi carnea copilului s-a încălzit.
35 Atunci s-a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; şi s-a urcat şi s-a întins peste el; şi copilul a strănutat de şapte ori şi copilul şi-a deschis ochii.
36 Şi el l-a chemat pe Ghehazi şi a spus: Cheam-o pe sunamita aceasta. Astfel, el a chemat-o. Şi după ce ea a venit la el, el a zis: Ridică-ţi fiul.
37 Atunci ea a intrat şi a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ şi şi-a ridicat fiul şi a ieşit.
38 Şi Elisei s-a întors la Ghilgal; şi era foamete în ţară; şi fiii profeţilor şedeau înaintea lui; şi el a spus servitorului său: Pune oala cea mare şi fierbe supă pentru fiii profeţilor.
39 Şi unul a ieşit la câmp să adune ierburi şi a găsit o viţă sălbatică şi a strâns de pe ea o poală plină de curcubete sălbatice şi a venit şi le-a tăiat în oala de supă, pentru că nu le cunoşteau.
40 Astfel, ei au turnat oamenilor să mănânce. Şi s-a întâmplat, pe când mâncau din supă, că au strigat şi au spus: O tu om al lui Dumnezeu, este moarte în oală. Şi nu puteau să mănânce din ea.
41 Dar el a spus: Atunci aduceţi făină. Şi a aruncat-o în oală şi a zis: Turnaţi pentru popor, ca să mănânce. Şi nu era nimic vătămător în oală.
42 Şi a venit un om de la Baal-Şalişa şi a adus omului lui Dumnezeu pâine din cele dintâi roade, douăzeci de pâini de orz şi spice proaspete de grâne nebătute. Şi a spus: Dă poporului, să mănânce.
43 Şi servitorul său a spus: Ce, să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? El a zis din nou: Dă poporului, să mănânce, fiindcă astfel spune Domnul: Ei vor mânca şi va rămâne din aceasta.
44 Astfel el a pus înaintea lor şi ei au mâncat şi au lăsat o parte, conform cuvântului Domnului.