1 Şi fiii profeţilor i-au spus lui Elisei: Iată acum, locul în care locuim cu tine este prea strâmt pentru noi.
2 Să mergem, te rugăm, la Iordan şi să luăm de acolo fiecare om câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim. Iar el a răspuns: Duceţi-vă.
3 Şi unul a spus: Binevoieşte, te rog, şi mergi cu servitorii tăi. Iar el a răspuns: Voi merge.
4 Astfel el a mers cu ei. Şi când au venit la Iordan au tăiat lemne.
5 Dar pe când unul dobora o bârnă, capul toporului a căzut în apă; şi el a strigat şi a spus: Vai, stăpâne! fiindcă era împrumutat.
6 Şi omul lui Dumnezeu a spus: Unde a căzut? Iar el i-a arătat locul. Şi el a tăiat un vreasc şi l-a aruncat acolo şi fierul a plutit.
7 De aceea el a zis: Ia-ţi-l. Iar el şi-a întins mâna şi l-a luat.
8 Atunci împăratul Siriei s-a războit împotriva lui Israel şi s-a sfătuit cu servitorii săi, spunând: În cutare şi în cutare loc va fi tabăra mea.
9 Şi omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel, spunând: Ia seama să nu treci prin acel loc, pentru că acolo au coborât sirienii.
10 Şi împăratul lui Israel a trimis la locul despre care omul lui Dumnezeu îi spusese şi îl avertizase şi s-a salvat acolo, nu o dată, nici de două ori.
11 De aceea inima împăratului Siriei era foarte tulburată pentru acest lucru; şi a chemat pe servitorii săi şi le-a spus: Nu îmi veţi arăta cine dintre noi este pentru împăratul lui Israel?
12 Şi unul dintre servitorii lui a spus: Nimeni, domnul meu, împărate; ci Elisei profetul, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care tu le vorbeşti în camera ta de culcare.
13 Şi el a spus: Mergeţi şi spionaţi unde este el, ca să trimit şi să îl prind. Şi i s-a spus, zicând: Iată, el este în Dotan.
14 De aceea a trimis el acolo cai şi care şi o mare oştire; şi ei au venit noaptea şi au încercuit cetatea.
15 Şi când servitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat devreme şi a ieşit, iată, o oştire încercuise cetatea deopotrivă cu cai şi cu care. Şi servitorul său i-a spus: Vai, stăpâne! Ce vom face?
16 Şi el a răspuns: Nu te teme, pentru că aceia ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât aceia ce sunt cu ei.
17 Şi Elisei s-a rugat şi a spus: Doamne, te rog, deschide-i ochii pentru a vedea. Şi Domnul a deschis ochii tânărului; şi el a văzut; şi, iată, muntele era plin de cai şi de care de foc de jur împrejurul lui Elisei.
18 Şi după ce au coborât la el, Elisei s-a rugat Domnului şi a spus: Loveşte acest popor, te rog, cu orbire. Şi el i-a lovit cu orbire conform cuvântului lui Elisei.
19 Şi Elisei le-a spus: Nu aceasta este calea, nici cetatea nu este aceasta; urmaţi-mă, şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi. Dar el i-a condus în Samaria.
20 Şi s-a întâmplat, când au intrat în Samaria, că Elisei a zis: Doamne, deschide ochii acestor oameni, ca să vadă. Şi Domnul le-a deschis ochii şi ei au văzut; şi, iată, erau în mijlocul Samariei.
21 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Elisei, când i-a văzut: Părintele meu, să îi lovesc? Să îi lovesc?
22 Iar el a răspuns: Să nu îi loveşti, vrei să loveşti pe aceia pe care i-ai luat captivi cu sabia ta şi cu arcul tău? Pune-le pâine şi apă înainte, ca să mănânce şi să bea şi să meargă la stăpânul lor.
23 Şi a pregătit un ospăţ mare pentru ei; şi după ce au mâncat şi au băut, i-a trimis şi au mers la stăpânul lor. Astfel cetele înarmate ale Siriei nu au mai venit în ţara lui Israel.
24 Şi s-a întâmplat după aceasta, că Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a adunat toată oştirea şi s-a urcat şi a asediat Samaria.
25 Şi era o mare foamete în Samaria; şi, iată, au asediat-o, până când s-a vândut un cap de măgar pentru optzeci de arginţi, şi a patra parte a unui cab de găinaţ de porumbel pentru cinci arginţi.
26 Şi pe când împăratul lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat la el, spunând: Ajută-mă, domnul meu, împărate.
27 Şi el a spus: Dacă Domnul nu te ajută, de unde să te ajut eu? Din hambar, sau din teasc?
28 Şi împăratul i-a zis: Ce îţi este? Şi ea a răspuns: Această femeie mi-a spus: Dă pe fiul tău, ca să îl mâncăm astăzi şi îl vom mânca pe fiul meu mâine.
29 Astfel noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat; şi i-am zis a doua zi: Dă pe fiul tău, ca să îl mâncăm, dar ea a ascuns pe fiul ei.
30 Şi s-a întâmplat, când împăratul a auzit cuvintele femeii, că şi-a sfâşiat hainele; şi trecea pe zid şi poporul privea şi, iată, el avea pânză de sac pe interior, pe carnea lui.
31 Atunci el a spus: Dumnezeu să îmi facă astfel şi încă mai mult, dacă va rămâne pe el în această zi capul lui Elisei, fiul lui Şafat.
32 Dar Elisei şedea în casa lui şi bătrânii şedeau cu el; şi împăratul a trimis un om înaintea sa; dar înainte ca mesagerul să vină la el, a spus bătrânilor: Vedeţi cum acest fiu de ucigaş a trimis să îmi ia capul? Priviţi, când mesagerul vine, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă; nu este sunetul picioarelor stăpânului său înapoia lui?
33 Şi în timp ce încă vorbea cu ei, iată, mesagerul a coborât la el; iar împăratul a spus: Iată, acest rău este de la Domnul; ce să mai aştept de la Domnul?