1 Atunci Elisei a vorbit femeii pe al cărui fiu îl înviase, spunând: Ridică-te şi du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte temporar oriunde poţi să locuieşti temporar, pentru că Domnul a chemat o foamete; şi aceasta va veni de asemenea asupra ţării şapte ani.
2 Şi femeia s-a ridicat şi a făcut după spusa omului lui Dumnezeu; şi a mers ea şi casa ei şi a locuit temporar în ţara filistenilor şapte ani.
3 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul celor şapte ani, că femeia s-a întors din ţara filistenilor; şi a ieşit să strige către împărat pentru casa ei şi pentru pământul ei.
4 Şi împăratul vorbea cu Ghehazi, servitorul omului lui Dumnezeu, zicând: Spune-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care Elisei le-a făcut.
5 Şi s-a întâmplat, pe când istorisea el împăratului cum înviase un trup mort la viaţă, că, iată, femeia, pe al cărei fiu îl înviase, a strigat către împărat pentru casa ei şi pentru pământul ei. Şi Ghehazi a spus: Domnul meu, împărate, aceasta este femeia şi acesta este fiul ei pe care Elisei l-a înviat.
6 Şi când împăratul a întrebat pe femeie, ea i-a istorisit. Astfel împăratul i-a rânduit un anumit ofiţer, spunând: Întoarce-i tot ce era al ei şi toate roadele pământului începând din ziua în care ea a părăsit ţara, chiar până acum.
7 Şi Elisei a venit la Damasc; şi Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav; şi i s-a spus, zicând: Omul lui Dumnezeu a venit aici.
8 Şi împăratul i-a spus lui Hazael: Ia un dar în mâna ta şi du-te, întâlneşte-l pe omul lui Dumnezeu şi întreabă-l pe Domnul prin el, zicând: Mă voi însănătoşi de această boală?
9 Astfel Hazael a mers să îl întâlnească şi a luat un dar în mâna sa din orice lucru bun al Damascului, o încărcătură de patruzeci de cămile; şi a venit şi a stat în picioare înaintea lui şi a spus: Fiul tău, Ben-Hadad, împăratul Siriei, m-a trimis la tine, spunând: Mă voi însănătoşi de această boală?
10 Şi Elisei i-a spus: Du-te, spune-i: Cu adevărat te vei însănătoşi; totuşi Domnul mi-a arătat că el va muri negreşit.
11 Şi şi-a îndreptat faţa ţintă spre el, până s-a ruşinat; şi omul lui Dumnezeu a plâns.
12 Şi Hazael a zis: De ce plânge domnul meu? Iar el a răspuns: Pentru că ştiu răul pe care îl vei face copiilor lui Israel: întăriturilor lor le vei pune foc şi pe tinerii lor îi vei ucide cu sabia şi vei zdrobi pe copiii lor şi vei spinteca pe femeile lor însărcinate.
13 Şi Hazael a zis: Dar ce, este servitorul tău un câine, ca să facă acest lucru mare? Şi Elisei a răspuns: Domnul mi-a arătat că vei fi împărat peste Siria.
14 Şi el a plecat de la Elisei şi a venit la stăpânul său, care i-a zis: Ce ţi-a spus Elisei? Iar el a răspuns: Mi-a zis că te vei însănătoşi cu siguranţă.
15 Şi s-a întâmplat a doua zi, că a luat o pânză groasă şi a înmuiat-o în apă şi a întins-o peste faţa lui şi a murit; şi Hazael a domnit în locul său.
16 Şi în al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, Iosafat fiind atunci împărat peste Iuda, Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, a început să domnească.
17 El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a început să domnească; şi a domnit opt ani la Ierusalim.
18 Şi el a umblat în calea împăraţilor lui Israel, precum făcuse casa lui Ahab, pentru că fiica lui Ahab era soţia lui; şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor Domnului.
19 Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească pe Iuda, datorită lui David, servitorul său, precum îi promisese că îi va da întotdeauna o lumină, lui şi copiilor lui.
20 În zilele lui, Edomul s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda şi şi-au pus un împărat peste ei.
21 Astfel Ioram a trecut la Ţair şi toate carele au mers cu el; şi s-a ridicat noaptea şi i-a lovit pe edomiţii care îl încercuiseră şi pe căpeteniile carelor; şi oamenii au fugit la corturile lor.
22 Totuşi Edomul s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda până în ziua aceasta. Atunci Libna s-a răzvrătit în acelaşi timp.
23 Şi restul faptelor lui Ioram şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
24 Şi Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David; şi Ahazia, fiul său, a domnit în locul său.
25 În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
26 Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a început să domnească; şi a domnit un an la Ierusalim. Şi numele mamei lui era Atalia, fiica lui Omri, împăratul lui Israel.
27 Şi el a umblat în calea casei lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea ochilor Domnului, precum făcuse casa lui Ahab, pentru că el era ginerele casei lui Ahab.
28 Şi el a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la războiul împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, în Ramot-Galaad; şi sirienii l-au rănit pe Ioram.
29 Şi împăratul Ioram s-a întors să se vindece în Izreel, de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când luptase împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Şi Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, a coborât să îl vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, în Izreel, pentru că era bolnav.