21 Acum iată, tu te încrezi în toiagul acestei trestii frânte, în Egipt; pe care dacă un om se sprijină, îi va intra în mână şi o va străpunge; astfel este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei care se încred în el.
22 Dar dacă îmi spuneţi: Ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru; nu este el acela, ale cărui înălţimi şi ale cărui altare Ezechia le-a îndepărtat şi a spus lui Iuda şi Ierusalimului: Vă veţi închina înaintea acestui altar în Ierusalim?
23 Şi acum, te rog, dă garanţii stăpânului meu, împăratul Asiriei, şi îţi voi da două mii de cai, dacă eşti în stare din partea ta să pui călăreţi pe ei.
24 Cum atunci vei abate faţa unei căpetenii dintre cei mai mici servitori ai stăpânului meu şi îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi?
25 Am urcat eu acum, fără Domnul, împotriva acestui loc, pentru a-l distruge? Domnul mi-a spus: Urcă-te împotriva acestei ţări şi distruge-o.
26 Atunci Eliachim şi Şebna şi Ioah au spus lui Rabşache: Vorbeşte, te rog, servitorilor tăi în limba siriană, fiindcă o înţelegem; şi nu ne vorbi în limba iudeilor în urechile poporului care este pe zid.
27 Dar Rabşache le-a spus: M-a trimis stăpânul meu la stăpânul tău şi la tine, pentru a spune aceste cuvinte? Nu la oamenii care stau pe zid, ca să îşi mănânce propriile lor fecale şi să îşi bea propria lor urina cu voi?