32 Până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca ţara voastră, o ţară a grânelor şi a vinului, o ţară a pâinii şi a viilor, o ţară a măslinilor de untdelemn şi a mierii, ca să trăiţi şi să nu muriţi; şi nu daţi ascultare lui Ezechia, când el vă convinge, spunând: Domnul ne va elibera.
33 A scăpat vreodată, vreunul din dumnezeii naţiunilor, ţara lui din mâna împăratului Asiriei?
34 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei şi ai Ivei? Au scăpat ei Samaria din mâna mea?
35 Cine sunt aceia dintre toţi dumnezeii ţărilor, care au scăpat ţara lor din mâna mea, ca Domnul să scape Ierusalimul din mâna mea?
36 Dar poporul a tăcut şi nu i-a răspuns niciun cuvânt, fiindcă porunca împăratului era, zicând: Să nu îi răspundeţi.
37 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă, şi Şebna, scribul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.