14 Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o; şi Ezechia s-a urcat în casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.
15 Şi Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a spus: Doamne Dumnezeul lui Israel, tu care locuieşti între heruvimi, tu, numai tu, eşti Dumnezeul tuturor împărăţiilor pământului; tu ai făcut cerul şi pământul.
16 Doamne, pleacă-ţi urechea şi ascultă; deschide, Doamne, ochii tăi şi vezi; şi ascultă cuvintele lui Sanherib cu care l-a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.
17 În adevăr, Doamne, împăraţii Asiriei au nimicit naţiunile şi ţările lor,
18 Şi au aruncat pe dumnezeii lor în foc, pentru că ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn şi piatră: de aceea i-au nimicit.
19 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, te implor, salvează-ne din mâna lui, ca toate împărăţiile pământului să ştie că tu, numai tu, eşti Domnul Dumnezeu.
20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Am auzit ce mi te-ai rugat referitor la Sanherib, împăratul Asiriei.