20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Am auzit ce mi te-ai rugat referitor la Sanherib, împăratul Asiriei.
21 Acesta este cuvântul pe care Domnul l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a dispreţuit şi a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului şi-a scuturat capul spre tine.
22 Pe cine ai ocărât şi ai blasfemiat tu? Şi împotriva cui ţi-ai înălţat tu vocea şi ţi-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
23 Prin mesagerii tăi tu ai ocărât pe Domnul şi ai spus: Prin mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii înalţi ai acestuia şi brazii săi cei aleşi; şi voi intra până la locuinţele graniţelor lui şi în pădurea Carmelului său.
24 Am săpat şi am băut ape străine şi cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.
25 Nu ai auzit tu, că de demult am făcut aceasta; şi că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum eu am împlinit-o, ca tu să prefaci cetăţi întărite în mormane de ruine.
26 De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajaţi şi încurcaţi, au fost ca iarba câmpului şi ca planta verde, ca iarba de pe acoperişurile caselor şi ca grâne prăjite înainte să fi crescut.