14 Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a spus: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Şi după ce a lovit şi el apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut.
15 Şi când fiii profeţilor, care erau acolo la Ierihon pentru a vedea, l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei. Şi au venit să îl întâmpine şi s-au plecat până la pământ înaintea lui.
16 Şi i-au spus: Iată, cu servitorii tăi sunt cincizeci de bărbaţi tineri şi viteji; să meargă ei, te rugăm, şi să îl caute pe stăpânul tău; ca nu cumva Duhul Domnului să îl fi luat şi să îl fi aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Şi el a spus: Nu-i trimiteţi.
17 Şi l-au constrâns până când s-a ruşinat şi a zis: Trimiteţi. Au trimis de aceea cincizeci de oameni; şi l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18 Şi după ce s-au întors din nou la el, (fiindcă el rămăsese la Ierihon) el le-a zis: Nu v-am spus: Nu vă duceţi?
19 Şi oamenii cetăţii i-au zis lui Elisei: Iată, te rog, situarea acestei cetăţi este plăcută, precum domnul meu vede; dar apa este rea şi pământul sterp.
20 Şi el a spus: Aduceţi-mi un urcior nou şi puneţi sare în el. Şi i-au adus.