22 Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri şi unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu şi să mă întorc.
23 Şi el a spus: Pentru ce doreşti să te duci la el astăzi? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Şi ea a zis: Va fi bine.
24 Atunci a înşeuat un măgar şi a spus servitorului ei: Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, doar dacă îţi poruncesc.
25 Astfel, ea a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu la muntele Carmel. Şi s-a întâmplat, când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, că i-a zis lui Ghehazi, servitorul său: Iat-o pe sunamita aceea;
26 Aleargă acum, te rog, să o întâlneşti şi spune-i: Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul? Iar ea a răspuns: Este bine.
27 Şi când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Şi omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei este chinuit în ea; şi Domnul a ascuns aceasta de la mine şi nu mi-a zis.
28 Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înşela?