11 Dar Naaman s-a înfuriat şi a plecat şi a zis: Iată, eu gândeam: El va ieşi negreşit la mine şi va sta în picioare şi va chema numele Domnului Dumnezeului său şi îşi va legăna mâna asupra locului şi va vindeca pe cel lepros.
12 Nu sunt Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele lui Israel? Nu aş putea să mă spăl în ele şi să fiu curat? Astfel el s-a întors şi a plecat în furie.
13 Şi servitorii lui s-au apropiat şi i-au vorbit şi au spus: Tatăl meu, dacă profetul ţi-ar fi cerut să faci vreun lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult atunci, când îţi spune: Spală-te şi fii curat?
14 Atunci el a coborât şi s-a scufundat de şapte ori în Iordan, conform spusei omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut din nou precum este carnea unui copilaş, şi el a fost curat.
15 Şi s-a întors la omul lui Dumnezeu, el şi toată ceata lui, şi a venit şi a stat în picioare înaintea lui şi a zis: Iată acum cunosc că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel; şi acum, te rog, primeşte un dar de la servitorul tău.
16 Dar el a spus: Precum Domnul trăieşte înaintea căruia stau în picioare, nu voi primi. Iar el l-a constrâns să ia; dar Elisei a refuzat.
17 Şi Naaman a spus: Să nu se dea atunci, te rog, servitorului tău din pământul acesta povara a doi catâri? Pentru că servitorul tău nu va mai oferi de acum înainte nici ofrandă arsă, nici sacrificiu altor dumnezei, ci Domnului.