17 Şi Naaman a spus: Să nu se dea atunci, te rog, servitorului tău din pământul acesta povara a doi catâri? Pentru că servitorul tău nu va mai oferi de acum înainte nici ofrandă arsă, nici sacrificiu altor dumnezei, ci Domnului.
18 În acest lucru Domnul să ierte pe servitorul tău: că atunci când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijină de mâna mea şi eu mă prosternez în casa lui Rimon: când mă prosternez eu însumi în casa lui Rimon, Domnul să ierte pe servitorul tău în acest lucru.
19 Iar el i-a spus: Du-te în pace. Astfel a plecat de la el o bucată de cale.
20 Dar Ghehazi, servitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a spus: Iată, stăpânul meu a cruţat pe Naaman, acest sirian, neprimind din mâinile lui ceea ce a adus; precum Domnul trăieşte, voi alerga după el şi voi lua ceva de la el.
21 Astfel Ghehazi l-a urmat pe Naaman. Şi, când Naaman l-a văzut alergând după el, a coborât din car să îl întâlnească şi a spus: Este totul bine?
22 Iar el a zis: Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis, spunând: Iată, chiar acum au venit la mine din muntele Efraim, doi tineri dintre fiii profeţilor; dă-le, te rog, un talant de argint şi două schimburi de haine.
23 Şi Naaman a spus: Binevoieşte şi ia doi talanţi. Şi l-a constrâns şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, cu două schimburi de haine şi le-a pus pe doi dintre servitorii săi; şi ei le-au purtat înaintea lui.