3 Şi erau patru oameni leproşi la intrarea porţii; şi ei au spus unul către altul: De ce să şedem aici până vom muri?
4 Dacă vom spune: Să intrăm în cetate, atunci foametea este în cetate şi vom muri acolo; şi dacă şedem aici, murim de asemenea. Şi acum veniţi şi să ne aruncăm în oştirea sirienilor, dacă ne lasă în viaţă, vom trăi; şi dacă ne ucid, vom muri.
5 Şi s-au ridicat în amurg, pentru a merge la tabăra sirienilor; şi au venit la marginea taberei sirienilor; iată, nu era niciun om acolo.
6 Pentru că Domnul făcuse tabăra sirienilor să audă un zgomot de care şi un zgomot de cai, zgomotul unei mari oştiri; şi ei au spus unul către altul: Iată, împăratul lui Israel a angajat împotriva noastră pe împăraţii hitiţilor şi pe împăraţii egiptenilor pentru a veni asupra noastră.
7 Şi s-au ridicat şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile lor şi caii lor şi măgarii lor, tabăra precum era, şi au fugit să îşi scape viaţa.
8 Şi când aceşti leproşi au venit la marginea taberei, au intrat într-un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine şi au mers şi le-au ascuns; şi au venit din nou şi au intrat într-un alt cort şi au luat de acolo, şi au mers şi au ascuns şi pe acestea.
9 Atunci au spus unul către altul: Nu facem bine; aceasta este o zi de veşti bune şi noi tăcem, dacă rămânem până la lumina dimineţii, vreo ticăloşie va veni asupra noastră; şi acum veniţi, să mergem şi să spunem casei împăratului.