6 Pentru că Domnul făcuse tabăra sirienilor să audă un zgomot de care şi un zgomot de cai, zgomotul unei mari oştiri; şi ei au spus unul către altul: Iată, împăratul lui Israel a angajat împotriva noastră pe împăraţii hitiţilor şi pe împăraţii egiptenilor pentru a veni asupra noastră.
7 Şi s-au ridicat şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile lor şi caii lor şi măgarii lor, tabăra precum era, şi au fugit să îşi scape viaţa.
8 Şi când aceşti leproşi au venit la marginea taberei, au intrat într-un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine şi au mers şi le-au ascuns; şi au venit din nou şi au intrat într-un alt cort şi au luat de acolo, şi au mers şi au ascuns şi pe acestea.
9 Atunci au spus unul către altul: Nu facem bine; aceasta este o zi de veşti bune şi noi tăcem, dacă rămânem până la lumina dimineţii, vreo ticăloşie va veni asupra noastră; şi acum veniţi, să mergem şi să spunem casei împăratului.
10 Astfel ei au venit şi au strigat către portarul cetăţii; şi le-au spus oamenilor cetăţii, zicând: Am ajuns la tabăra sirienilor şi, iată, nu era nimeni acolo, nici voce de om, ci caii legaţi şi măgarii legaţi şi corturile precum erau.
11 Iar el a chemat portarii; şi ei au istorisit aceasta înăuntrul casei împăratului.
12 Şi împăratul s-a ridicat noaptea şi a spus servitorilor săi: Vă voi arăta acum ce ne-au făcut sirienii. Ei ştiu că noi suntem flămânzi; de aceea au ieşit din tabără pentru a se ascunde în câmp, spunând: Când ei ies din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.