1 Sufletul mi s-a obosit de viaţă; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerţi cu mine.
3 Este bine ca tu să oprimi, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor tale şi să străluceşti peste sfatul celor stricaţi?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 Să cauţi nelegiuirea mea şi să cercetezi păcatul meu?
7 Tu ştii că nu sunt stricat; şi nu este nimeni care să scape din mâna ta.