1 După aceasta, Iov şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua.
2 Şi Iov a vorbit şi a spus:
3 Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenţie din înalt şi să nu strălucească lumina peste ea.
5 Să o întineze întunericul şi umbra morţii; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi, atunci aş fi avut odihnă,
14 Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;
15 Sau cu prinţi care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint;
16 Sau ca o naştere ascunsă, nelatimp, nu aş mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Acolo cei stricaţi încetează a tulbura; şi acolo cei obosiţi au odihnă.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Cei mici şi cei mari sunt acolo; şi servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire şi viaţă celui amărât în suflet,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; şi sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Care se bucură peste măsură şi sunt vesel când pot găsi mormântul?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc şi răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea şi de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Nu am avut nici siguranţă, nici odihnă, nici tăcere; totuşi tulburarea a venit asupra mea.